Renumita scriitoare Ileana Vulpescu, una dintre cele mai indragite autoare române contemporane, dar si traducatoare de o mare sensibilitate, s-a stins din viata. Luna aceasta, pe 21 mai, cea pentru care eleganta exprimarii era o a doua piele, ar fi implinit 89 de ani.
S-a dus sa ii reintalneasca pe sotul sau, poetul, scriitorul, traducatorul, editor,ul publicistul Romulus Vulpescu, plecat si el in 18 septembrie 2012, precum si pe fiica lor, Ioana, trecuta si ea la cele vesnice in acelasi an.
La finalul articolului puteti (re)vedea inregistrari video, inclusiv amintiri depanate impreuna de Ileana si Romulus Vulpescu.
Ileana Vulpescu va ramane in inimile multor generatii de români in primul rand prin romanul Arta conversatiei – o carte-fenomen aparut` in 1980 -, dar si prin Arta compromisiului sau mai recentul volum Preludiul.
Autoare a 14 carti si a zeci de traduceri, Ileana Vulpescu a fost inclusiv in 2017 cel mai bine vandut autor roman.
Drum lin, DOAMNA ILEANA VULPESCU…
Cristina Sofronie
Repere
S-a nascut la 21 mai 1932, intr-o familie de tarani din localitatea Bratovoesti din judetul Dolj.
Ileana Vulpescu a urmat la Craiova Scoala ”Regina Elisabeta” (1939-1943) si Liceul ”Elena Cuza” (1943-1946), continuat in particular din motive de sanatate, si la Bucuresti cursurile Facultatii de Filologie, sectia Limba si literatura franceza, a Universitatii din Bucuresti (1953-1958), potrivit ”Dictionarului general al literaturii române” (2009).
Si-a inceput activitatea profesionala ca documentarista, apoi ca cercetator stiintific la Institutul de Lingvistica al Academiei Române, Sectorul lexicografie si lexicologie (1959-1975), colaborand la redactarea lucrarilor ”Dictionarul limbii române” si ”Dictionarul explicativ al limbii române”, aminteste Agerpres. Si-a facut debutul in revista ”Familia”, in 1966, cu povestirea Scrisoare catre un necunoscut, iar editorial, in 1963, cu o traducere din limba franceza a unui roman scris de Andre Wurmser.
Prima sa carte (un volum de schite, nuvele si scurte piese de teatru) intitulata S.a.m.d, a fost lansata in 1969, fiind reluata si amplificata cu titlul Candidatii la fericire (1983). A urmat romanul Ramas bun (1975), in care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1976).
A scris proza si teatru, a tradus din literaturile engleza, franceza si spaniola si a semnat versiuni in limba franceza din literatura moderna si din cea contemporana româneasca. A colaborat la ”România literara”, ”Vatra”, ”Flacara”, ”România Mare” s.a. In 1972 a devenit membra a Uniunii Scriitorilor din România.
Romanul care a consacrat-o a fost Arta conversatiei (1980), care are ca subiect framantarile sentimentale ale unei doctorite, care a constituit si scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principala a cartii fiind interpretata, pe scena Teatrului Giulesti, de actrita Dorina Lazar, aminteste Dictionarul scriitorilor români (2002).
In 1981 i-au fost decernate Premiile ”Ion Creanga” al Academiei Române si ”Cântarea României” pentru romanul ”Arta conversatiei” (1980); in 1987 a primit Premiul ”Flacara” pentru ”Saruta pamântul acesta” (1987). In 1991, intreaga sa activitate literara i-a fost incununata cu premiul ”România Mare”.
A mai publicat: ‘Proza (Bucuresti, 1969); Ramas bun (roman, Bucuresti, 1975); Antinevralgicul de la ora 5 (piesa in doua parti, in Vatra nr. 9, 10, 1979); Saruta pamantul acesta (roman, Bucuresti, 1987; o reconstituire bazata pe o vasta documentatie arheologica, a lumii dacice in perioada cuceririi romane); Literatura elina (traducere din Jean Defradas, introducere antologie si note de A. Piatkowski, Bucuresti, 1968); ”Amintirile unui negustor de tablouri” (traducere din A. Vollard, Bucuresti, 1969); Imagini frumoase (traducere din Simone de Beauvoir, Bucuresti, 1973); Sfarsitul (traducere din Fr. Nourissier, prefata de R. Toma, Bucuresti, 1974); Vineri sau limburile Pacificului (traducere din Michel Tournier, prefata de Micaela Slavescu, Bucuresti, 1978); Poezii si Poeme. Poesis et poemes (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingva româna-franceza, prefata de St. Augustin Doinas, Bucuresti, 1979); Realismul Burghez la sfarsitul secolului al XIX-lea (1860-1914) (traducere din A. Celebonovic, prefata de D. Grigorescu, Bucuresti, 1982); Ramas bun casei parintesti (1990); In porthart (1998); ”Arta compromisului” (2002); Viata, viata legata cu ata (2007); Pe apa sambetei (2009); ”Nota informativa batuta la masina” (2011); Noi, doamna doctor, cand o sa murim? (2012); Teatru francez, in traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); Preludiu (2017).
Tot impreuna cu Romulus Vulpescu (5 apr. 1933 – 18 sep. 2012) a publicat repovestirea romanelor Gargantua si Pantagruel, de Francois Rabelais, iar singura – Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin in Alpi, Portul Tarascon)”, dupa Alphonse Daudet.
In 2015, scriitoarea Ileana Vulpescu a primit din partea Fundatiei Dignitas un premiu si Trofeul Fundatiei Dignitas pentru Excelenta – 2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita. In acelasi an, la 5 iunie, a primit titlul de Cetatean de onoare al Craiovei.
La 18 mai 2017, Presedintia Romaniei i-a conferit distinctia Ordinul National “Steaua României” in grad de Cavaler, in semn de “inalta apreciere pentru intreaga cariera pusa in slujba culturii, pentru contributia remarcabila avuta la cresterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilitati de a lua contact cu literatura universala”.
