.
Alegerea in unanimitate la 24 ianuarie/5 februarie 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Tarii Romanesti, dupa ce fusese ales domn al Moldovei la 5/17 ianuarie 1859, a reprezentat in fapt unirea celor doua principate romanesti si, totodata, un prim pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman.
Victoria in Moldova a Partidei unioniste a actionat ca un stimulent asupra reprezentantilor aripei radicale a Partidului National din Tara Romaneasca. De cealalta parte, conservatorii obtinusera, in alegerile desfasurate intre 8/20 si 12/24 ianuarie, majoritatea mandatelor, arata documentarul Agerpres dedicat acestui important eveniment din istoria romanilor. In aceste conditii, Partida nationala, fiind in minoritate in Adunarea electiva, a apelat la sprijinul maselor. Obtinerea unui rezultat favorabil crearii statului national si a unui stat modern se putea realiza doar prin presiunea populara exercitata asupra deputatilor conservatori, care nici ei nu puteau alcatui o majoritate, daca nu se uneau in jurul unui singur candidat, potrivit lucrarii ”Istoria romanilor, Constituirea Romaniei moderne” (volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedica, 2003).
IN ATENTIA CITITORILOR. Pentru a fi la curent cu stirile care merita cu adevarat citite, nimic mai simplu: dati un LIKE pagina facebook ziarul ZigZag Roman-Canadian
In Tara Romaneasca, lucrarile Adunarii elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 intr-o atmosfera incendiara. In pofida masurilor restrictive, sediul reprezentantei nationale era inconjurat de mii de oameni. Multimea nu s-a manifestat pasiv, ci la indemnul gruparii liberal-radicale, au tinut sub presiune dreapta conservatoare. In aceste conditii, presiunea populara a permis aripii radicale sa obtina initiativa in operatia de verificare a mandatelor. In ziua de 23 ianuarie/4 februarie, cand s-au definitivat contestatiile, curtea Adunarii era ocupata de 10.000-12.000 de oameni. La interventia deputatilor radicali si in fata atitudinii amenintatoare a multimii, detasamentul adus pentru a mentine ordinea a fost retras.
Intruniti in seara zilei de 23 ianuarie/4 februarie, deputatii majoritatii conservatoare se gandeau sa nu mai participe la lucrarile Adunarii elective sau sa determine mutarea acestora intr-un alt oras. De cealalta parte, deputatii Partidei nationale cautau si ei o solutie, adunandu-se la Hotelul Concordia din Bucuresti. Radicalii au renuntat la candidatura lui Nicolae Golescu, aclamat de multime, cerand insa ca si deputatii majoritatii sa renunte la candidaturile unuia dintre fostii domni Bibescu sau Stirbei. In cele din urma, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptata solutia dublei alegeri, ca fiind cea mai buna cale de depasire a impasului si care ”se afla in spiritul tuturor”, dupa cum arata Vasile Boerescu.
In dimineata zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00, au inceput dezbaterile Adunarii elective. Vasile Boerescu, in numele Partidei nationale, a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a pledat in favoarea principiului Unirii si subliniind legalitatea actului, in conformitate cu ”spiritul Conventiei” a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza si ca domn al Tarii Romanesti. Deputatii majoritatii conservatoare au acceptat sa renunte la candidatii lor si sa-i dea votul lui Cuza. A fost redactat si un act prin care participantii la sedinta au jurat ca il vor vota in unanimitate pe Alexandru Ioan Cuza. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot, cei 64 de deputati consacrandu-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Tarii Romanesti.
Prin acest act politic al dublei alegeri, fara a se incalca formal prevederile Conventiei de la Paris, natiunea romana a obtinut victorie importanta in realizarea statului modern roman.
Anuntarea rezultatului a fost intampinata cu o bucurie de nedescris. ”Un entuziasm atat de sublim nu mai fusese inregistrat… decat in timpul Revolutiei din anul 1848”, nota Dimitrie Bolintineanu. Cu ajutorul telegrafului, vestea a fost raspandita in tot spatiul romanesc, in Moldova, in Oltenia, dar si peste munti, in Transilvania. Alexandru Papiu-Ilarian scria ca ”alegerea domnitorului Cuza a trezit printre romanii din Transilvania un entuziasm mai mare, poate, decat in Principate”, iar publicatia ”Kronstaedter Zeitung” scria ca ”ziua de 24 ianuarie este o zi memorabila a poporului roman… Putine popoare de pe globul pamantesc au realizat cu sacrificii mari o opera patriotica atat de mareata” (”Istoria romanilor, Constituirea Romaniei moderne”, volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedica, 2003).
Evenimentul a avut ecouri si dincolo de hotare, presa franceza, in special, a consacrat dublei alegeri numeroase articole.
Ioan Al. Filipescu a fost numit, la 25 ianuarie/6 februarie 1859, primul prim-ministru al Tarii Romanesti.
La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza ajungea la Bucuresti, unde a fost primit cu mult entuziasm, noteaza lucrarea ”Istoria Romaniei in date” (Editura Enciclopedica, 2003).
Inalta alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite a fost recunoscuta de jure la 1/13 aprilie 1859 in cadrul Conferintei de la Paris (26 mart./7 apr. – 25 aug./6 sept. 1859) a reprezentantilor Puterilor garante (Franta, Rusia, Marea Britanie, Prusia si Regatul Sardiniei). Austria si Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul la 25 august/6 septembrie 1859. Recunoasterea dublei alegeri de catre Puterile garante si Imperiul Otoman au consacrat uniunea personala a celor doua Principate, prima etapa spre realizarea deplina a Unirii.
La 22 noiembrie/4 decembrie 1861, in urma consensului stabilit la Conferinta reprezentantilor Portii Otomane si ai Puterilor garante (septembrie 1861), Poarta a emis ”Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei”, prin care se admitea unirea administrativa si politica a Principatelor si care prevedea, cu unele restrictii, urmatoarele: reunirea ministerelor de la Iasi si Bucuresti intr-un singur guvern si a Adunarilor elective intr-una singura; suspendarea activitatii Comisiei Centrale de la Focsani; mentinerea frontierei dintre cele doua tari (stare de fapt care a durat pana la 22 mai 1862, cand Alexandru Ioan Cuza a semnat raportul de desfiintare a granitelor mentinute, prin firmanul sultanului, in speranta unei reveniri la situatia de dinaintea Unirii); instituirea in fiecare principat a cate unui consiliul provincial, ce urma sa fie consultat asupra tuturor legilor si regulamentelor de interes local, potrivit sursei amintite.
Prin proclamatia catre natiune de la 11/23 decembrie 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza sublinia: ”Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata. Acest fapt maret, dorit de generatiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu caldura de noi, s-a recunoscut de Inalta Poarta si de puterile garante … Alesul vostru va da astazi o singura Romanie”, potrivit lucrarii ”Enciclopedia sefilor de stat si de guvern ai Romaniei’‘ (Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia, 2011).
La 22 ianuarie/3 februarie 1862 a fost format primul guvern unitar al Romaniei (cum incep sa se numeasca de acum Principatele Unite), condus de Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1862, la Bucuresti, s-a deschis primul Parlament al Romaniei.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, in mod solemn, in fata adunarilor Elective ale Moldovei si Tarii Romanesti reunite in sedinta comuna, ”Unirea definitiva a Principatelor”, iar orasul Bucuresti a fost proclamat capitala noului stat, arata lucrarea ”Istoria Romaniei in date” (Editura Enciclopedica, 2003).
- RAZVAN DUPLEAC
- Membru ICCRC/CRCIC – Immigration Consultants of Canada Regulatory Council/Conseil de Reglementation des Consultants en Immigration du Canada
- Consultant in emigratie recunoscut de Ministere de l’Immigration du Quebec
- Telefon: (1) 438 496-4054
- (pentru cei care suna din afara Canadei: 001-438-496-4054)
- E-mail: RDimmigrationCanada@yahoo.ca
