Cea mai veche dovada a unei amputari chirurgicale a fost descoperita la un schelet dintr-o pestera din Indonezia, conform unui studiu ce schimba istoria medicinei. Pana în prezent, cea mai veche dovada a unei asemenea interventii chirurgicale data din urma cu 7.000 de ani, a fost adusa la lumina în 2010 intr-un sit neolitic din Franta (Seine-et-Marne). Este vorba despre o amputare de brat la un barbat varstnic, interventie reusita conform datelor imagistice care au relevat semne de cicatrizare în urma analizei osemintelor stravechi.

Oamenii de stiinta au cazut, in general, de acord in ceea ce priveste asocierea aparitiei primelor practici medicale cu revolutia neolitica din urma cu aproximativ 10.000 de ani, cand agricultura si adoptarea unei vieti sedentare au dat nastere unor probleme de sanatate necunoscute anterior.

Insa, excavarea ramasitelor umane cu o vechime de cel putin 31.000 de ani, in partea indoneziana a insulei Borneo, aduce informatii noi, dezvaluind ca vanatorii-culegatori au practicat chirurgia cu mii de ani mai devreme decat se estima, arata Agerpres si AFP. Descoperirea “rescrie cunoasterea noastra despre aceste cunostinte medicale”, a declarat paleontologul Tim Maloney de la Universitatea Griffith din Australia, care a condus studiul, publicat miercuri în jurnalul stiintific Nature.

Osemintele au fost aduse la lumina in 2020 in impozanta pestera calcaroasa Liang Tebo, cunoscuta pentru picturile sale rupestre. Printre nenumaratii lilieci, serpi si chiar cativa scorpioni care populeaza locul, paleontologii au îndepartat cu delicatete straturile sedimentare si au gasit un schelet remarcabil de bine conservat.

Scheletului nu ii lipsea decat partea de jos a piciorului stang. Extremitatea osului ramas indica o taietura “dreapta, oblica, ce se poate observa privind prin os”, a spus Tim Maloney la o conferinta de presa. Aspectul ar fi fost mai putin regulat daca amputarea ar fi fost provocata de o cadere sau de atacul unui animal. Aceste dovezi indica faptul ca nu a fost vorba despre o amputare accidentala, ci despre o adevarata alegere medicala.
Si mai surprinzator: pacientul, care a murit in jurul varstei de 20 de ani, pare sa fi supravietuit intre 6 si 9 ani dupa interventie, conform semnelor de refacere osoasa, observabile la microscop.
De asemenea, este putin probabil ca amputarea sa fi fost efectuata ca pedeapsa, deoarece tanarului se pare ca i-a fost acordata atentie dupa interventie si la inmormantare. “Acest lucru presupune o cunoastere aprofundata a anatomiei umane, a sistemului muscular si vascular“, se arata in studiu. Persoanele care l-au operat pe tanarul adolescent au trebuit sa “curete, sa dezinfecteze si sa panseze in mod regulat rana” pentru a preveni orice sangerare postoperatorie sau infectie ce puteau duce la deces.

Starea fizica a tanarului, devenit dependent dupa amputare, i-a determinat probabil pe cei din jur sa aiba grija de el timp de 6 pana la 9 ani, ceea ce indica un comportament altruist la acest grup de vanatori-culegatori.
Cercetarea “pune intr-o noua lumina ingrijirea si tratamentul oferite in trecutul indepartat si schimba opinia conform careia aceste chestiuni nu erau luate in considerare in vremurile preistorice”, a reactionat Charlotte Ann Roberts, specialista in arheologie la Universitatea Britanica din Durham, într-un comentariu ce acompaniaza studiul.

CITESTE si:
Misterul despre originea Mortii Negre, elucidat cu ajutorul ADN-ului

In materie de chirurgie, exista numeroase dovezi preistorice de trepanatii sau extractii dentare. Insa, astfel de amputatii ale membrelor sunt extrem de rare, fiind greu de identificat îi cazul osemintelor care nu s-au conservat la fel de bine.

Dupa descoperirea din Borneo, multe intrebari raman fara raspuns, printre acestea numarandu-se cele referitoare la modalitatea in care a fost efectuata procedura si in care a fost alinata durerea sau la frecventa acestei practici.La tropice, rapiditatea instalarii infectiilor se poate sa fi stimulat dezvoltarea unor produse antiseptice care exploatau proprietatile medicinale ale vegetatiei bogate din Borneo, sustin autorii. Ei sugereaza, de asemenea, ca la interventie ar fi putut fi utilizata o lama din piatra.

Noi sapaturi sunt programate anul viitor in grota Liang Tebo, in speranta ca se vor putea afla mai multe informatii despre oamenii care au populat-o. “Conditiile sunt propice pentru noi descoperiri uimitoare in acest ‘punct fierbinte’ al evolutiei umane”, a declarat Renaud Joannes-Boyau, profesor asociat la Southern Cross University (Australia), care a ajutat la datarea scheletului.