Doua explozii s-au produs pe aeroportul Ataturk din Istanbul –al treilea cel mai mare aeroport din Europa (aproape 62 de milioane de pasageri anul trecut) si cu un sistem de securitate considerat printre cele mai bune din lume! Exploziile au fost insotite de mai multe focuri de arma (inclusiv cu Kalasnikov) si, se pare, atacatorii au folosit inclusiv grenade.
Un ziarist turc a avansat informatia ca ar fi fost vorba de 4 atentatori: 2 s-ar fi aruncat in aer, 2 ar fi folosit armele de foc .
CNN Turcia a difuzat imagini cu foarte multe ambulante sosind la fata locului, iar un oficial turc a declarat pentru Reuters ca numeroase persoane sint ranite.
UPDATE 1: Numarul ranitilor se ridica la circa 40 de persoane.
UPDATE 2: Ministerul turc al Justitiei avanseaza cifra de 10 morti.
UPDATE 3: Focurile deschise de politie au fost catre terminalul zborurilor internationale, a recunoscut un oficial turc.
UPDATE 4: Se ia in calcul inclusiv PKK, nu doar ISIS, ca si autor al atentatului terorist.
UPDATE 5: Potrivit Reuters care citeaza un oficial turc, suspectii au detonat dispozitivele explozive inainte de a trece prin controlul de securitate cu raze X.
UPDATE 6: Toate zborurile – deci si cel care trebuia sa decoleze spre ROMANIA – au fost suspendate pe aeroportul Ataturk.
UPDATE 7: Numarul persoanelor ranite a ajuns la 60.
UPDATE 8: Gigantul aeroport a fost evacuat in timp record! (in circa o ora)
“Domnule prim-ministru, domnule Rector, excelentele voastre, doamnelor si domnilor:
Ingaduiti-mi mai intai sa va multumesc pentru acordarea acestei oportunitati de a ma intoarce la Bruges, in circumstante foarte diferite de cele ale ultimei mele vizite efectuate la scurt timp dupa dezastrul de la Zeebrugge Ferry, cand curajul belgian si devotamentul medicilor si asistentelor dvs au salvat atatea vieti britanice.
In al doilea rand, permiteti-mi sa spun ce placere este sa vorbesc la Colegiul Europei aflat sub distinsa conducere a rectorului sau (profesorul Lukaszewski – nota traducatoarei). Colegiul joaca un rol vital si din ce in ce mai important in viata Comunitatii Europene.
In al treilea rand, as dori sa va multumesc pentru invitatia de a-mi sustine discursul in aceasta magnifica sala. Ce loc mai bun pentru a vorbi despre viitorul Europei decat o constructie care ne aminteste de maretia pe care Europa o atinsese deja acum peste 600 de ani. Orasul Bruges pastreaza pentru noi, britanicii, si alte semnificatii istorice. Geoffrey Chaucer era un vizitator frecvent aici. Si prima carte tiparita in limba engleza a fost produsa aici, in Bruges, de William Caxton.
BRITANIA SI EUROPA
Domnule Presedinte, m-ati invitat sa vorbesc despre Britania si Europa. Poate ca ar trebui sa va felicit pentru curajul dvs. Daca ar fi sa dati crezare unora dintre lucrurile spuse si scrise despre vederile mele asupra Europei, ar fi ca si cum l-ati fi invitat pe Ginghis Han sa vorbeasca despre coexistenta pasnica!
Doresc sa incep eliminand cateva mituri despre tara mea, Britania, si relatia cu Europa, iar pentru a face asta, trebuie sa spun cate ceva despre identitatea Europei insesi.
Europa nu este creatia Tratatului de la Roma [tratatul de infiintarea a Comunitatilor Europene 1950 – nota traducatoarei]. Cu atat mai putin ideea europeana este proprietatea vreunui grup sau institutii.
Noi, britanicii, suntem mostenitorii legatului culturii europene in egala masura cu oricare alta natiune. Legaturile noastre cu restul Europei, cu continentul Europei, au fost un factor dominant al istoriei noastre.
Pret de trei sute de ani am fost parte a Imperiului Roman si hartile noastre inca pastreaza liniile drepte ale drumurilor pe care romanii le-au construit.
Stramosii nostri – celti, saxoni, danezi – au venit de pe Continent.
Natiunea noastra a fost – in acest cuvant preferat de Comunitate – “restructurata” sub domnia normanda si angevina [de la Casa de Anjou] in secolele al XI-lea si al XII-lea.
Anul acesta aniversam 300 de ani de la glorioasa revolutie in care coroana britanica a fost preluata de Printul William de Orange si Regina Mary.
Vizitati marile biserici si catedrale ale Britaniei, cititi literatura noastra si ascultati limba noastra: toate stau marturie a bogatiei culturale pe care am preluat-o de la Europa si pe care alti europeni au preluat-o de la noi.
Noi, britanicii, sintem pe drept mandri de felul in care, de la Magna Carta din 1215, am fost pionierii si am dezvoltat institutii reprezentative ca bastioane ale libertatii. Si mandri de felul in care timp de secole Britania a fost caminul oamenilor din restul Europei care cautau adapost din calea tiraniei.
Insa stim ca fara mostenirea ideilor politice europene nu am fi putut realiza atat de mult. De la gandirea clasica si medievala am imprumutat conceptul de domnie a legii care delimiteaza societatea civilizata de barbarie. Si de la Crestinatate , la care Rectorul s-a referit – Crestinatate care vreme indelungata a fost sinonima cu Europa – cu recunoasterea naturii unice si spirituale a individului, pe care idee noi ne bazam si azi credinta in libertatea personala si alte drepturi ale omului.
Prea des istoria Europei este descrisa ca o serie de interminabile razboaie si certuri. Totusi, din perspectiva prezentului, ce prevaleaza este experienta comuna. De exemplu, povestea felului in care Europenii au explorat, au colonizat – si da, fara scuze – au civilizat o buna parte din lume este istoria extraordinara a talentului, priceperii si curajului.
Dar noi, britanicii, avem un fel foarte special de a contribui in Europa. De-a lungul secolelor ne-am luptat pentru a impiedica Europa sa cada sub dominatia unei singure puteri. Ne-am luptat si am murit pentru libertatea ei.
La numai cateva mile de aici zac trupurile a 120.000 de soldati britanici care au murit in Primul Razboi Mondial. Daca n-ar fi fost vointa de a lupta si de a muri, Europa ar fi fost unita de multa vreme, insa nu in libertate si justitie.
Ajutorul britanic pentru miscarile de rezistenta de-a lungul ultimului Razboi a fost cel care a ajutat mentinerea vie a flacarii libertatii in atatea tari, pana la ziua eliberarii.
Maine, Regele Badoiun [al Belgiei] va participa la comemorarea multor bravi belgieni care si-au dat viata in serviciul militar al Aviatiei Regale Britanice (Royal Air Force; RAF) – un sacrificiu pe care niciodata nu-l vom uita.
Si a fost dinspre fortareata insulei noastre locul de unde a inceput eliberarea Europei.
Si iata-ne azi, stand impreuna.
Aproape 70.000 de militari britanici sunt stationati in Europa continentala.
Numai aceste lucruri si dovedesc angajamentul nostru fata de viitorul Europei.
Comunitatea Europeana este doaromanifestare a identitatii europene, dar nu este singura.
Nu trebuie sa uitam Estul de dincolo de Cortina de Fier [pentru cei mai tineri, era vorba de lagarul comunist sovietic, din care faceam parte si noi – nota traducatoarei], oameni care odata s-au bucurat de impartasirea plenara a culturii, libertatii si identitatii europene, si carora li s-au retezat radacinile. Trebuie sa privim la Varsovia, Praga si Budapesta ca la mari orase europene. Si nu trebuie sa uitam ca valorile europene au ajutat Statele Unite ale Americii sa devina valorosul si viteazul aparator al libertatii care sunt.
VIITORUL EUROPEI
Aceasta nu este o cronica arida a unor fapte obscure din bibliotecile prafuite ale istoriei. Este consemnarea a aproape doua mii de ani de implicare britanica in Europa, de cooperare cu Europa si de contributie in Europa, contributie care azi este la fel de valida si ferma ca-ntotdeauna.
Da, am privit si la orizonturi mai largi – la fel ca altii – si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, pentru ca Europa nu ar fi prosperat niciodata si nu va prospera niciodata ca un club ingust la minte, orientat doar spre interior.
Comunitatea Europeana apartine tuturor membrilor ei.
Si dati-mi voie sa fiu foarte clara:
Marea Britanie nu viseaza la o existenta calduta, izolata la periferiile Comunitatii Europene. Destinul nostru este in Europa, ca parte a Comunitatii.
Insa asta nu inseamna ca viitorul nostru sta numai in Europa, si nici al Frantei sau al Spaniei, sau al oricarui alt membru.
Comunitatea nu este un scop in sine, un obiectiv final. Nici nu este un instrument institutional care sa fie modificat constant conform dictatelor unui concept intelectual abstract.
Nici nu trebuie sa fie osificata de interminabile reglementari.
Comunitatea Europeana este un mijloc practic prin care Europa poate asigura prosperitatea si securitatea oamenilor ei intr-o lume in care exista multe alte natiuni si grupuri de natiuni puternice.
Noi, europenii, nu ne putem permite sa risipim energii in dispute interne sau dezbateri institutionale tainice. Acestea nu sunt un substitut pentru actiunea eficienta.
Europa trebuie sa fie pregatita atat pentru a contribui cu toata forta la propria securitate cat si pentru a concura comercial si industrial intr-o lume in care succesul este de partea tarilor care incurajeaza initiativa si intreprinderile private, mai degraba decat de partea celor care incearca sa le diminueze.
In seara aceasta as dori sa stabilesc cateva principii calauzitoare pentru viitor, care cred ca vor asigura succesul Europei, nu doar in termenii economiei si apararii, ci si in privinta calitatii vietii si influentei asupra oamenilor ei.
1. COOPERARE VOLUNTARA INTRE STATELE SUVERANE
Primul meu principiu calauzitor este acesta: cooperarea voluntara si activa intre state suverane independende este cea mai buna cale pentru a construi o Comunitate Europeana de succes.
A incerca sa suprimi nationalitatea si sa concentrezi puterea la centrul unui conglomerat european ar fi extrem de daunator si ar pune in pericol obiectivele pe care incercam sa le realizam.
Europa va fi mai puternica tocmai pentru ca are Franta ca Franta, Spania ca Spania, Marea Britanie ca Marea Britanie, fiecare cu obiceiurile, traditiile si identitatea ei.
Ar fi o nebunie sa incerci sa le incadrezi intr-un fel de tipar identitar de personalitate europeana.
Unii dintre parintii fondatori ai Comunitatii credeau ca SUA ar trebui sa fie modelul. Insa intreaga istorie a Americii este substantial diferita de a Europei.
Oamenii au plecat acolo pentru a scapa de intoleranta si constrangerile vietii din Europa. Ei au cautat libertate si oportunitati; si puternicul simt al acestui scop i-a ajutat, de peste doua secole, sa creeze o noua unitate si mandrie de a fi american, la fel cum mandria noastra sta in aceea de a fi britanic sau belgian sau olandez sau german.
Sunt prima care sa afirm ca in multe privinte tarile Europei ar trebui sa incerce sa vorbeasca pe o singura voce. Doresc sa ne vad lucrand mai strans asupra lucrurilor pe care le putem face mai bine impreuna decat singuri. Europa este mai puternica atunci cand procedam asa, fie ca vorbim de comert, aparare sau relatiile cu restul lumii.
Insa a lucra impreuna nu presupune centralizarea puterii la Bruxelles sau ca deciziile sa fie luate de o birocratie numita.
Intr-adevar, este ironic faptul ca chiar atunci cand tari ca URSS, care incearca sa dirijeze totul de la centru, invata ca succesul depinde de dispersarea puterii si deciziei de la centru, exista unii in Comunitate care par a dori sa mearga in directia opusa.
Noi nu am retras cu succes barierele impuse de statul britanic doar ca sa le vedem reimpuse la nivel european de un Super-Stat european exercitand o noua dominatie de la Bruxelles.
Sigur ca dorim sa vedem Europa mai unita si cu un mai mare sens al scopului comun. Insa asta trebuie sa se intample intr-un fel care sa conserve traditiile diferite, puterile parlamentare si simtul mandriei nationale ale fiecarei tari; pentru ca acestea au fost sursa vitalitatii Europei de-a lungul secolelor.
2. INCURAJAREA SCHIMBARII
Al doilea principiu calauzitor al meu este urmatorul: politicie comunitare trebuie sa abordeze problemele prezente intr-un mod practic, oricat de dificil ar fi.
Daca nu putem reforma acele politici comunitare care sunt evident gresite sau ineficiente si care produc pe buna dreptate nelinistea publica, atunci nu vom obtine suportul public pentru dezvoltarea viitoare a Comunitatii.
Si de aceea realizarile Consiliului European de la Bruxelles din februarie trecut sunt atat de importante.
Nu era corect ca jumatate din bugetul total al Comunitatii sa fie cheltuit pentru stocarea si evacuarea surplusului de produse alimentare. Acum acele stocuri au fost drastic reduse.
A fost absolut corect sa decidem ca partea agriculturii din buget sa fie redusa pentru a elibera resurse pentru alte politici, cum ar fi ajutarea regiunilor defavorizate si a (re)calificarii pentru locuri de munca.
A fost corect sa introducem disciplina bugetara pentru a intari aceste decizii si a aduce sub mai mult control cheltuielile Comunitatii.
Iar celor care s-au plans ca s-a cheltuit prea mult timp cu detalii financiare le-a scapat esentialul. Nu poti construi pe fundatii subrede, financiare sau de orice fel, si reformele fundamentale din iarna trecuta au netezit calea pentru progresele remarcabile inregistrate in privinta Pietei Unice.
Insa nu ne putem opri la ceea ce am realizat. De exemplu, sarcina reformarii Politicii Comune Agricole (PCA) este departe de a fi completa.
Desigur, Europa are nevoie de o industrie agricola stabila si eficienta. Insa PCA este nemanageriabila, ineficienta si ingrozitor de scumpa. Productia surplusurilor nedorite [productie pe stoc] nu protejeaza nici veniturile, nici viitorul fermierilor.
Trebuie sa continuam sa urmarim politici care pun oferta in acord cu cerintele pietei, si care vor reduce supraproductia si vor limita costurile.
Desigur, trebuie sa protejam satele si regiunile rurale care sunt o parte atat de importanta a vietii noastre nationale, insa nu prin instrumentul controlului preturilor agricole.
3. EUROPA DESCHISA LIBEREI INITIATIVE (intreprinderii private)
Al treilea principiu calauzitor este nevoia politicilor comunitare de a incuraja libera initiativa privata.
Daca Europa doreste sa infloreasca si sa creeze locuri de munca in viitor, libera initiativa privata este cheia.
Cadrul de baza este acesta: Tratatul de la Roma a fost conceput ca o Carta a Libertatii Economice. Dar nu in acest fel a fost de regula citit si, cu atat mai putin, aplicat.
Lectia de istorie economica a Europei din anii ’70 si ‘80 este ca PLANIFICAREA CENTRALA SI CONTROLUL DETALIAT NU FUNCTIONEAZA si ca INITIATIVA SI EFORTUL PRIVAT FUNCTIONEAZA.
Ca economia controlata de Stat este reteta spre crestere economica scazuta si ca libera initiativa incurajata de cadrul legal aduce rezultate mai bune.
Obiectivul unei Europe deschise liberei initiative este motorul crearii Pietei Europene Unice din 1992. Scapand de bariere, oferind companiilor posibilitatea de a opera la scara europeana, putem concura cu Statele Unite, Japonia si alte puteri economice emergente din Asia sau din alta parte.
Iar asta inseama PIETE LIBERE, actiune pentru largirea optiunilor, actiune pentru REDUCEREA INTERVENTIEI GUVERNAMENTALE.
Scopul nostru NU trebuie sa fie reglementarea mai multa si mai detaliata de la centru: ar trebui sa fie dereglementarea si ridicarea constrangerilor comerciale.
Marea Britanie a condus intotdeauna in ce priveste deschiderea pietelor pentru altii.
City-ul londonez a primit institutiile financiare din toate partile lumii, si de aceea este cel mai mare si mai de succes centru financiar al Europei.
Am deschis piata noastra echipamentelor de telecomunicatii, am introdus competitia pe piata serviciilor si si chiar in interiorul retelelor – pasi pe care altii din Europa abia acum ii iau in considerare.
In transportul aerian, am preluat conducerea in ce priveste liberalizarea si am vazut beneficiile transportului mai ieftin si a optiunilor mai largi.
Comertul naval de coasta este deschis flotelor comerciale ale Europei.
Am vrea sa spunem acelasi lucru si despre multi alti membri ai Comunitatii.
In ce priveste problemele monetare, dati-mi voie sa spun urmatoarele. Cheia problemei nu este daca ar trebui sa avem o Banca Centrala Europeana. Cerintele practice si imediate sunt:
-implementarea angajamentului comunitar pentru miscarea libera a capitalurilor – in Marea Britanie o avem;
-si pentru abolirea controlului schimburilor – in Marea Britanie l-am abolit in 1979;
-stabilirea unei piete libere autentice a serviciilor bancare, de asigurari si investitii;
-o mai larga folosire a ecu (unitatea monetara europeana; la vremea aceea nu exista moneda Euro, ci doar o moneda de cont utilizata ca moneda de calcul si calculata pe baza unui “cos valutar” format din monezile statelor membre – nota traducatoarei)
In toamna aceasta, Marea Britanie va emite bonuri de trezorerie in ecu si speram sa vedem si alte guverne comunitare facand acelasi lucru.
Acestea sunt cerinte REALE pentru ca sunt ceea ce comunitatea de afaceri si industria comunitara au nevoie pentru a concura eficient in lumea larga. Si sunt ceea ce consumatorul european doreste, pentru a-si largi optiunile si a scadea costurile.
Spre acesti pasi practici de baza ar trebui sa-si indrepte Comunitatea atentia. Dupa ce toate acestea vor fi realizate si sustinute o perioada de timp, ne vom afla intr-o pozitie mai buna pentru a judeca urmatoarea miscare.
Acelasi lucru este valabil si cu privire la frontierele dintre tarile noastre.
Sigur ca dorim sa facilitam accesul bunurilor prin frontiere.
Sigur ca dorim sa facilitam circulatia oamenilor in interiorul Comunitatii.
Insa este o chestiune de elementar bun simt ca nu putem aboli total orice control de frontiera daca urmeaza sa ne protejam cetatenii de criminalitate si sa stopam miscarea drogurilor, teroristilor si imigrantilor ilegali.
Acest lucru a fost subliniat grafic acum trei saptamani cand un curajos ofiter vamal german, facandu-si datoria la frontiera dintre Olanda si Germania, a dat o lovitura majora teroristilor IRA.
Si inainte de a parasi subiectul pietei unice, dati-mi voie sa spun ca NU avem nevoie de noi reglementari care sa ridice costul salarizarii si sa faca piata europeana a muncii mai putin flexibila si mai putin competitiva decat a furnizorilor de peste mari.
Daca dorim sa avem un Statut European al Companiilor, ar trebui sa contina un minimum de reglementare.
Si va asigur ca noi, in Marea Britanie, ne vom lupta cu orice incercari de introducere a colectivismului si corporatismului la nivel european – desi, ceea ce oamenii vor sa faca in propriile lor tari, este treaba lor.
4. EUROPA DESCHISA LUMII
Al patrulea principiu calauzitor NU ar trebui s fie protectionismul.
Expansiunea economiei globale ne cere sa continuam procesul de ridicare a barierelor comerciale, si sa o facem prin negocieri multilaterale in cadrul GATT (General Agreement on tariffs and Trade).
Ar fi o tradare daca, in timp ce ridicam restrictiile comertului in interiorul Europei, comunitatea ar cauta sa ridice bariere protectioniste externe mai mari.
Trebuie sa ne asiguram ca abordarea noastra a comertului global este consistenta cu liberalizarea pe care o predicam acasa.
Avem o responsabilitate de a da tonul in aceasta privinta, o responsabilitate care este in mod particular indreptata catre tarile mai putin dezvoltate. Acestea nu au nevoie doar de ajutorul nostru; mai mult ca orice, ele au nevoie de imbunatatirea oportunitatilor comerciale daca urmeaza sa castige demnitatea data de cresterea puterii economice si independentei lor.
5. EUROPA SI APARAREA MILITARA
Ultimul meu principiu calauzitor priveste o chestiune fundamentala: rolul tarilor europene in apararea militara.
Europa trebuie sa continue mentinerea unei aparari sigure prin intermediul NATO.
Nu poate fi vorba de relaxarea eforturilor, chiar daca asta inseamna luarea unor decizii dificile si costuri serioase.
Pacea care a fost mentinuta timp de 40 de ani o datoram NATO.
Iar ideea este ca lucrurile au mers asa cum ne-am dorit: modelul democratic a societatii libere s-a dovedit superior; libertatea sta in ofensiva, in ofensiva pasnica asupra lumii, pentru prima data in timpul vietii mele.
Treubuie sa ne straduim sa mentimen angajamentul SUA pentru apararea Europei. Si asta inseamna recunoasterea poverii asupra resurselor lor, a rolului pe care si l-au asumat si punctul lor de vedere ca aliatii ar trebui sa-si asume integral rolul in apararea libertatii lor, cu atat mai mult cu cat Europa devine mai bogata. In acelasi sens, vor lua in considerare Europa pentru a juca un rol si in afara regiunii, asa cum am facut recent in Golf.
NATO si Uniunea Europeana Vestica au recunoscut demult in ce consta problemele de aparare ale Europei, si au indicat solutii. A venit timpul sa dam substanta declaratiilor noastre despre un efort de aparare mai puternic dand valoare mai buna banilor.
Nu este o problema institutionala.
Nu este o problema de redactare.
Este ceva mult mai simplu si mai profund: este o chestiune de vointa politica si de curaj politic, de a-i convinge pe oamenii din tarile noastre ca nu ne putem baza pe altii in ce priveste propria aparare, ci ca fiecare membru al Aliantei trebuie sa suporte o parte proportionala a poverii.
Trebuie sa pastram suportul public pentru descurajare pe calea nucleara, amintind ca armele conventionale si desuete nu descurajeaza, de unde si nevoia pentru modernizare.
Trebuie sa indeplinim conditiile pentru apararea conventionala eficienta a Europei impotriva URSS [iata ca nici Rusia lui Putin nu este o amenintare mai mica] care se inarmeaza si modernizeaza continuu.
Trebuie sa dezvoltam o Uniune Europeana Occidentala, nu ca alternativa la NATO, ci ca mijloc de a intari contributia Europei la apararea comuna a Occidentului.
Mai presus de toate, la vremuri de schimbare si inertitudine in URSS si Europa de Est, trebuie sa conservam unitatea Europei si sa ne asiguram ca, orice s-ar intampla, apararea noastra este asigurata.
In acelasi timp, trebuie sa negociem controlul armamentului si sa pastram usa deschisa larg cooperari in toate celelalte probleme cuprinse in Acordurile de la Helsinki.
Sa nu uitam insa ca modul nostru de viata, viziunea noastra si tot ceea ce speram sa infaptuim, nu sunt asigurate de dreptatea cauzei noastre, ci de puterea apararii noastre. In aceasta privinta, nu ne putem clatina, nu putem esua.
ABORDAREA BRITANICA
Domnule Presedinte, cred ca nu este suficient sa vorbim despre viziunea sau idealul european. Daca credem in ele, trebuie sa trasam calea si sa identificam pasii urmatori.
Si asta este ceea ce am incercat sa fac in aceasta seara.
Aceasta abordare nu are nevoie de noi documente: sunt toate acolo, in Tratatul Atlanticului de Nord, in Tratatul de la Roma revizuit la Bruxelles, texte scrise de oameni vizionari, un remarcabil belgian – Paul Henri Spaak – printre ei.
Oricat de departe am vrea sa ajungem, adevarul este ca putem ajunge acolo numai pas cu pas. Si ce este necesar sa facem acum este sa decidem asupra urmatorilor pasi, mai degraba decat sa ne lasam distrasi de scopuri utopice.
Utopia nu vine niciodata, pentru ca stim ca n-ar trebui sa ne placa daca ar veni.
Lasati Europa sa fie o familie a natiunilor, intelegandu-se reciproc mai bine, apreciindu-se reciproc mai bine, facand mai mult impreuna insa bucurandu-ne de identitatea noastra nationala nu mai putin decat de stradania noastra comuna europeana.
Lasati-ne sa avem o Europa care joaca un rol plenar in lumea larga, care priveste spre exterior, nu spre interior, si care conserva comunitatea Atlantica – acea Europa de pe ambele maluri ale Atlanticului – care este cea mai nobila mostenire si puterea noastra cea mai mare”.
Astazi, România sarbatoreste Ziua Drapelului – a carui istorie oficiala a inceput in 1834, cind Alexandru D. Ghica Voda, domnitor al Tarii Românesti, a ales ca drapel de lupta tricolorul ale carui culori semnifica:
Rosu: Singele inaintasilor, a caror jertfa pentru pamintul românesc indeamna ca dragostea de tara sa ramina mereu aprinsa.
Galben: Bogatia holdelor.
Albastru: Seninul cerului care binecuvinteaza România, credinta si puterea puse in slujba pamintului tarii.
In timpul Revolutiei de la 1848, Guvernul provizoriu a emis Decretul nr. 1 prin care tricolorul rosu-galben-albastru devenea Drapel National.
Prin legea 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamata drept Ziua drapelului national al României.
Fiecarei femei ii place sa aiba fata frumoasa, cu pielea elastica, tinara si luminoasa. Dar stiti care este diferenta dintre cremele de fata indicate pentru zi si cele specifice pentru timpul noptii?
Carei femei nu i s-a intimplat sa ramina dezorientata in magazin in fata sutelor de produse cosmetice si creme, fiecare cu specificul ei si promitind miracole? Daca alegerea cremei in functie de tipul de ten (uscat, normal sau gras) este relativ usoara, mai grea este alegerea unei creme de zi sau de noapte. Bineinteles, de multe ori le cumparam pe amindoua si astfel “rezolvam problema”.
Totusi, cine vrea sa faca o alegere, pe ce anume se poate baza? In ce anume difera cremele de zi fata de cele de noapte?
Sa ne referim la cele de noapte: se spune ca acestea patrund mai bine in piele si substantele “hranitoare” sau cele care ajuta la mentinerea elasticitatii si hidratarii fetei actioneaza mai bine in timpul somnului.
Ce se intimpla cind dormim? Cum bine stim, petrecem o mare parte a vietii dormind, iar in orele de somn au loc diverse modificari ale metabolismului. Cine nu doarme odihnitor are probleme precum deficit de atentie, cearcane, chiar deshidratarea pielii, iar privarea severa de somn poate duce inclusiv la moarte. In timpul somnului, temperatura interna a corpului scade putin, in timp ce circulatia periferica se intensifica ducind la o usoara crestere a temperaturii in anumite zone ale pielii.
Este posibil ca aceasta crestere a temperaturii la nivelul pielii sa fie utila pentru absorbirea substantelor nutritive din cremele de noapte, in mod mai intens decit in timpul zilei? Diversele studii facute de cercetatori au ajuns la concluzia ca anumite substante, precum nicotina, sint intr-adevar absorbite mai usor atunci cind temperatura superficiala creste. Acest studiu a fost realizat asupra sportivilor: in timp ce efectuau o activitate fizica intensa, crescindu-le astfel circulatia sanguina si temperatura pielii, nicotina aplicata pe piele a fost rapid absorbita. Alte molecule, precum marea parte a celor prezente in cremele de fata, nu au fost absorbite mai rapid, intrucit nu patrund prin piele.
Diferenta dintre cremele de noapte si cele de zi este ca in cele destinate perioadei in care dormim sint folosite substante care ar genera efecte neplacute daca ar fi folosite in cele de zi. Pentru cremele de noapte se folosesc substante cu rol de hidratare intensiv, care ingrasa pielea si i-ar da un aspect nedorit in timpul zilei, dar folosite in timpul noptii hidrateaza profund si mentin elasticitatea tenului.
Dar cel mai important este ca in cremele de noapte se folosesc substante nutritive si regenerante, dar care interactioneaza in mod neplacut in combinatie cu lumina si caldura soarelui, putind duce la iritatii ale pielii. Insa in timpul noptii substantele respective au un efect pozitiv asupra pielii, ducind la regenerarea acesteia. Iata de ce este bine sa nu “incurcam” tipul pentru care este recomandata fiecare crema.
Seoul International Walking Festival este manifestarea ce anual aduna la start participanti din toate colturile lumii. Ajuns la cea de a 14-a editie, evenimentul din capitala Coreei de Sud s-a desfasurat pe parcursul a doua zile, 28 si 29 mai) in care traseele au exploatat din plin frumusetea peisajelor fie spre cel mai inalt punct din Seul – Namsan Tower (236 m) – fie de-a lungul riului Han, ce strabate capitala peninsulei din Asia de Est.
Namsan Tower (Foto: Cristina Sofronie)
In prima zi, proba “Moonlight Walking” – singura cursa din festival desfasurata la lumina lunii, a probat rezistenta participantilor pe un traseu de 8 km pe muntele Namsan, unde se afla Namsan Tower – a carui constructie, ce s-a ridicat la circa 2,5 milioane dolari, a fost finalizata in 1965, insa turnul a fost deschis publicului ca obictiv turistic mult mai tarziu, in 1980.
Cea de a doua zi a presupus trei trasee de 5, 10 sau 25 km, la alegere, de-a lungul raului Han – de care este legata si expresia “Miracolul de pe Raul Han”, care sintetizeaza uriasul si rapidul salt facut de Coreea de Sud dupa terminarea razboiului coreeano-corean: de la extinderea nivelului educational (foarte exigent), pina la realizari tehnologice de varf si o extrem de rapida urbanizare, cu zgarie-nori moderni printre care au fost prezervate, cu atentie la detalii, si constructiile traditionale ale tarii est-asiatice.
Banpo Bridge (Foto: Cristina Sofronie)
Raul Han are nu mai putin de 27 de poduri frumos luminate, iar Banpo Bridge este considerat pe buna dreptate una din cele mai frumoase constructii din lume: numit si “Rainbow Fountain”, este cel mai lung de pe glob de-a lungul caruia, din aprilie pana in octombrie, seara tasnesc fantani arteziene programate in 100 de configuratii diferite, ale caror unduiri si lumini se potrivesc perfect cu fondul muzical ce acompaniaza acest spectacol in sine. In context trebuie mentionat faptul ca la asfintit, in intervalele orare cand pe cele doua laturi ale podului lung de 1 km se aprind 200 de lumini multicolore ce insotesc spectacole arteziene, circulatia masinilor, bicicletelor si pietonilor nu se intrerupe pe nici unul din cele doua niveluri ale podului.
Zigzag roman – canadian… coreean
Eugenia (Foto: Cristina Sofronie)
La ceremonia de deschidere a Seoul International Walking Festival, desfasurata la Dongguk University, printre steagurile tarilor de provenienta a participantilor cel al Romaniei a reprezentat realizarea cursei de catre Eugenia Pop, romanca stabilita prin casatorie in Coreea de Sud de circa 20 de ani.
Iar pentru ca v-am obisnuit cu “ZigZag Roman-Canadian”, din care aflati noutati din si despre Canada, inclusiv din domeniul politicii privind emigratia, va marturisesc ca intrucat Romania era deja reprezentata la Seul, Canada a fost si ea prezentata la eveniment… tot printr-o romanca: semnatara acestor randuri.
Si cum nu se poate ca un eveniment sud-coreean sa nu se incheie cu o masa festiva traditionala, cea oferita de Tae Hyung Kim si Baek Eek, presedintele si vicepresedintele asociatiei de promovare a activitatilor atletice, a fost pe masura kilometrilor parcursi pina la linia de finis de toti cei care au reunit la eveniment steagurile Coreei de Sud, Romaniei, Canadei, Japoniei, Chinei si multe altele.
Parchetul General a anuntat oficial ca fostul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, este cercetat pentru spalare de bani, fapta ce ar fi fost comisa in perioada octombrie 2000 – mai 2005, prin incheierea succesiva a mai multor contracte de vinzare-cumparare a unor imobile.
In aceasta dimineata, Traian Basescu a fost audiat la Parchet in legatura cu acuzatiile ce i se aduc.
In comunicatul de presa transmis de Parchetul General se afirma: “Procurori ai Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul Basescu Traian, sub aspectul savirsirii infractiunii de spalare de bani. In ordonanta intocmita, procurorii au retinut ca fapta a fost savirsita in perioada octombrie 2000 – mai 2005, prin incheierea succesiva a mai multor contracte de vinzare-cumparare a unor imobile.
Potrivit ordonantei procurorilor, in luna august a anului 2000, Traian Basescu a cumparat un imobil din Aleea Privighetorilor pentru care a platit “suma de 1 .483.244.000 lei,platita numerar si a carei provenienta nu a fost justificata”, iar “la aceeasi data, la acelasi birou notarial, Casuneanu Costel a cumparat o suprafata egala de teren situata la aceeasi adresa, pentru care a platit un pret de 3 ori mai mare, respectiv pretul pietei”.
Procurorii de la Parchetul General sustin ca “pretul terenului din Aleea Privighetorilor, achizitionat de catre Traian Basescu la data de 09.08.2000, in suma de 4.921.480.080 ROL (echivalent a 222.480 USD) si nu 1.483.244.000 ROL (asa cum se consemneaza in contract) a fost achitat numerar de Casuneanu Costel”.
Ulterior, in luna octombrie 2002, Traian Basescu a instrainat suprafata catre Gabriela Blaj, cumnata lui Costel Casuneanu, cu suma de 12.004.212.620 lei. O parte din suma obtinuta din aceasta vinzare ar fi fost transferata in iunie 2003 in contul fiicei sale, Ioana Basescu, care ar fi folosit-o, in parte, pentru achizitionarea unui imobil in valoare de aproximativ 90.000 dolari, sustin procurorii.
In luna octombrie 2002, Traian Basescu impreuna cu sotia sa au cumparat un imobil situat in soseaua Bucuresti – Ploiesti cu pretul de 280.000 dolari, “achitat numerar si a caror provenienta nu este justificata, avindu-se in vedere faptul ca in aceasta perioada din conturile familiei Basescu nu au fost retrase sume de bani. Acest imobil a fost donat citeva zile mai tirziu fiicei sale, Basescu Ioana”, se mai arata in ordonanta.
Dosarul a fost deschis in urma a doua sesizari, una a Oficiului National de Prevenire si Combaterea Spalarii si o alta a Grupului de Investigatii Politice. Cauza a fost inchisa in anul 2012, procurorii dispunind neinceperea urmaririi penale, aminteste Mediafax. In mai 2015, solutia a fost infirmata de Tribunalul Bucuresti, iar dosarul a fost redeschis. In iulie 2015 s-a inceput urmarirea penala in rem.
Drum lin si vesnica recunostinta, Nicolae Mateesco Matte…
Precizare: acest interviu a fost luat in anul 2005, autorul ni l-a oferit acum spre publicare in premiera (Redactia ZigZag Roman-Canadian).
In 2013, cu prilejul sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea sa, in colectia “Mari juristi romani”, de la editura Academiei Romane si Universul Juridic din Bucuresti, a fost publicata cartea “Nicolae Mateescu Matte”. Astfel, tinerele generatii aveau sa-l descopere pe juristul roman de talie internationala, din pacate prea putin cunoscut in tara natala fata de cit ar fi meritat, dar care este considerat parintele Dreptului International Aerian – si ulterior Spatial -, disciplina pe care a intuit-o dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lume ravasita de ravagiile conflagratiei, cind umanitatea avea nevoie de pace, liniste si ordine.
Destinul profesorului Mateescu s-a desfasurat in spatiul latin si francofon al Romaniei, Frantei si Canadei franceze. Am avut sansa sa-l vizitez si acasa (6111 Avenue du Boise) si la biroul sau din ultimii ani de viata, la BCF (1100 boul. Rene-Levesque Vest) si in mai multe imprejurari, bucurindu-ma de prietenia domniei sale si a regretatei doamne Monica Mateescu Matte. In una din vizitele pe care i-am facut-o la birou in primavara anului 2005 impreuna cu fiul meu Daniel, pe atunci student la Drept, am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu distinsul profesor intr-un cadru ce era un adevarat muzeu, plin de afise, fotografii, amintiri. Desi avea 92 de ani, dl. profesor era plin de energie si vivacitate, cu o privire vioaie si patrunzatoare si degajind o carisma unica!
Contract de munca pina la 102 ani
Vania Atudorei:– Stimate dle profesor, cum se face ca la virsta dvs. veniti la birou si lucrati?
Nicolas Mateescu Matte: – Acest birou de avocati fondat in 1992 si specializat in Dreptul afacerilor – Brouillette Charpentier Fournier, BCF – a dorit mult ca eu sa lucrez aici ca si consultant pentru litigii internationale. Si mi-au propus un contract pe timp de 10 ani, din 1995 pina in 2005.
Iar acum, imaginati-va ca mi-au propus un nou contract, tot pe 10 ani! Iar cind mi l-au dat sa-l semnez, le-am spus surprins si intrigat: “Dar voi ati innebunit! Peste 10 ani voi avea 102 ani, chiar credeti ca voi trai atit? (cei de la BPF au fost profeti, distinsul profesor stingindu-se din viata la aproape 103 ani – n.a.). L-am semnat si asa se explica prezenta mea aici,desigur nu in fiecare zi si nu la timp plin.
Cauza schimbarii numelui: “escu” se aude precum “esti c_r” in franceza
V.A:– In ce conditii v-ati schimbat numele, in sensul de a-l adapta la limba franceza desi dvs. sinteti fluent si in engleza?
N.M.M. – Asta s-a intimplat in aprilie 1962, cind printr-o lege a Parlamentului Quebecului cererea de schimbare a fost aprobata. In realitate, numele meu la nastere a fost Niculae Mateescu.
Pe linga faptul ca Mateescu este un nume mai lung pentru francofoni, terminatia romaneasca “escu” nu suna frumos in limba franceza: terminatia “cu” din romana inseamna “cur” in franceza. Si, in plus, colegii de scoala ai fiului meu Daniel nu ii spuneau Mateescu, ci Matte. Asa am adoptat acest nume.
Am venit din Franta in Canada in toamna anului 1950, pe 8 octombrie, cetatenia canadiana am obtinut-o 6 ani mai tirziu, pe 1 februarie 1956, data la care am devenit si avocat si membru al baroului. Si tot in 1956 s-a nascut si fiul meu Daniel, iar 3 ani mai tirziu fiica mea, Anne Karyne.
In Montrealul anilor 1950
V.A: – Sinteti nascut inainte de Primul Razboi Mondial, deci ati trait practic ambele conflagratii mondiale, iar la instalarea regimului comunist in Romania erati deja in strainatate si ati decis sa nu va mai intoareceti in tara.
N.M.M: – Primele studii in Drept le-am facut la Bucuresti, unde am obtinut diploma in 1939. Acolo am cunoscut-o si pe sotia mea, Monica, cu care m-am casatorit in plin razboi, pe 29 iulie0 1943. Monica se numea Berzeanu dupa mama si Bünger dupa tata, avea 18 ani si era cea mai frumoasa fata din Bucuresti (ochii profesorului au devinit umezi de emotie – n.a).
Am plecat din tara in 1947, anul dureros pentru Romania al alungarii Regelui si declararii republicii comuniste. Am ajuns mai intii in Italia, dar nu am ramas acolo. Iar de acolo in Franta, la Paris, unde ne-am inscris amindoi la doctorat in Drept. Dar dupa ce am terminat doctoratul, neavind cetatenia franceza a fost imposibil sa ne angajam – deci acolo nu puteam ramine. Situatia era grea fiind dupa razboi, in Romania comunista nu ne puteam intoarce… Romania, tara noastra natala era abandonata de americani si englezi in miinile Rusiei bolsevice a lui Stalin…
Singura alternativa era emigrarea si cum eram francofoni si francofili, destinatia a fost usor de ales: Canada franceza. Asa ca in 1950 ne-am imbarcat pe vaporul britanic “Samaria”, un vapor mare, special pentru emigranti, care facea curse spre Halifax si spre Quebec. Echipajul avea peste 400 de marinari, avea 3 clase, peste 2000 de pasageri si inainta cu o viteza de cam 30 km pe ora. Asa am traversat Oceanul Atlantic timp de 8 zile si asa am ajuns la Montreal, care atunci era cel mai mare oras din Canada, de 1.000.000 de locuitori. Acum a fost depasiti de Toronto. Primarul orasului Montreal era atunci Camilien Houde, care a facut inchisoare deoarece in 1940 s-a opus Guvernului federal al Canadei si Angliei ca montrealezii sa fie incorporati cu forta si trimisi in Europa ca soldati in timpul razboiului.
Inceputurile nu au fost usoare, a trebuit sa muncim foarte mult, dar nu am regretat niciodata aceasta alegere. Avioanele abia incepeau sa circule intre continente. De exemplu, Air France avea un zbor catre New York, dar care costa foarte scump si dura 20 de ore. Astazi dureaza 7 – 8 ore. In 1950, Romania nici nu avea companie de aviatie, Taromul a fost fondat in 1954. In acea perioada au venit mai multi romani de la Paris la Montreal, l-as aminti pe marele microbiolog dr. Sorin Sonea, fost presedinte al Asociatiei Studentilor Romani de la Paris si profesor la Facultatea de Medicina de la Universite de Montreal (UdM), venit si el aici tot in 1950. Sau pe dr. Jean }aranu, care a sosit in 1951.
Profesor in Montreal si recunoasterea internationala
V.A: – Cariera didactica la Montreal ati inceput-o la Facultatea de Drept de la Universite de Montreal. Cum ati ajuns apoi la Universitatea McGill?
N.M.M: – La un an dupa sosirea mea la Montreal am fost angajat ca profesor la UdM. Desigur, doctoratul meu in Drept din Franta m-a ajutat si am lucrat acolo din 1951 pina in 1968. In paralel, inca din 1961 eram invitat la Universitatea McGill, la Institutul de Drept Aerian si Spatial. Cunoscindu-ma si apreciindu-ma, cei de la McGill mi-au incredintat in 1976 conducerea acestui institut timp de 15 ani. Si cum acest institut de reputatie internationala nu avea o revista a sa, m-am gindit ca e pacat ca toate lucrarile in acest domeniu sa nu fie publicate – si asa am fondat Analele Dreptului Aerian si Spatial. Dupa pensionarea mea de acolo, in anul 1991, la 78 de ani, ei m-au rugat sa ramin cu titlul onorific de director emerit.
Sa nu uitam ca in domeniul aerospatial, Montreal are sansa sa gazduiasca Organizatia de Aviatie Civila Internationala (OACI), organism al ONU fondat in 1944 si care coordoneaza toate zborurile internationale civile de pe glob, iar in acest sens litigiile internationale se bazeaza pe Dreptul International Aerospatial. (La 28 septembrie 2010, prof. Matte m-a invitat la sediul OACI, la ceremonia decernarii Premiului si medaliei de aur Edward Warner, cea mai inalta distinctie in aviatia civila internationala, echivalentul Premiului Nobel in stiinta – n.a).
V.A:-In acesti ani de frumoasa cariera stiintifica internationala s-au adunat multe lucrari, carti, diplome, medalii si onoruri.
N.M.M: – Onorurile au venit din Franta, unde am publicat prima editie a tratatului de Drept aeronautic – Cavaler al Legiunii de Onoare (1986), din Canada -Ordinul Canadei, ca ofiter (1976), de la organisme internationale, iar ulterior si din Romania, unde Universitatea din Craiova, orasul meu natal, mi-a conferit si titlul de Doctor honoris causa (1995). (Abia in anul 2008 a catadicsit si Quebecul sa-i confere Ordinul National al Quebec – n.a).
V.A:– Citeva titluri ale volumelor publicate de dvs.?
N.M.M: – Din pacate sint numai in limba franceza si engleza, si am sa vi le dau in original. Prima mea carte publicata in Franta a fost in 1947, “La coutume dans les cycles juridiques internationaux”, apoi in 1948 “Le droit international nouveau”. Urmatoarele publicate au fost incepind cu 1950, cind plecasem in Canada dar am continuat sa le public la Paris, unde eram cunoscut, mai ales la editura A. Pedone, o casa de editura de mare traditie, fondata in 1837 si specializata in Drept international: “Droit aerospatial: de l’exploration scientifique à l’utilisation commercial”, “Aerospace Law” publicat in Canada”, “Deux frontières invisibles de la mer territoriale à l’air territorial”, “Traite de droit aerien-aeronautique: evolution, problèmes spatiaux”, “Doctrines, ecoles et developpement du droit des gens” “The international legal status of the aircraft commande” si altele. Imi place sa scriu si am avut norocul sa studiez un domeniu nou si de interes international.
Consilier al presedintelui Jimmy Carter pe probleme de Drept aerospatial
V.A: – Dupa caderea regimului comunist din Romania ati inceput colaborari fructuoase cu tara. Datorita influentei dvs. a fost aprobat chiar si un zbor direct Montreal – Bucuresti cu o companie aeriana privata, Jaro.
N.M.M: – I-am ajutat pe multi studenti romani la Drept, care au facut la mine doctorate si masterate, am adus in Canada notari din Romania la schimb de experienta, am colaborat cu Ambasada si Consulatul pentru Piata Romaniei din Montreal, dar si o Piata a Montrealului la Bucuresti. Am devenit si membru de onoare al Academiei Romane. De fiecare data cind sint invitat in tara nu pot rezista tentatiei si sa nu ma duc!
Dar cred ca sotia mea, Monica, a facut chiar si mai multe pentru Romania si pentru romani…
Despre Jaro: din pacate, zborurile directe o data pe saptamina intre Bucuresti (Baneasa) si Montreal (dar si la Toronto si la New York), care au inceput din iulie 1997 cu avioane Boeing 707, nu au durat prea mult timp, compania a dat faliment peste vreo trei ani si nu vreau sa comentez cauzele.
V.A:– Ati colaborat si cu autoritatile din SUA, de altfel ati fost consilier al presedintelui Jimmy Carter pe probleme de Drept aerospatial.
N.M.M: – Colaborarea mea cu americanii a permis printre altele construirea de NASA a Cosmodomului din Laval, zboruri directe cu Taromul de la Bucuresti la New York – care, din pacate, au fost sisate in 2003, dar sper sa fie reluate – , intrarea Romaniei in NATO, pentru care am facut demersurile necesare si la Guvernul federal al Canadei.
O mindrie pentru comunitatea romaneasca din Canada
In 2013, la centenarul acestui mare om si profesionist ce trebuie sa continuie sa reprezinte intotdeauna o mindrie pentru romanii din Canada, Bursa Nicolas Mateesco Matte a fost constituita la Facultatea de Drept a Universitatii McGill din Montreal, pentru studentii de la masterate si doctorate in domeniul Dreptului aerian si spatial. De-a lungul vietii a primit peste 30 premii, distinctii, diplome si medalii, recunoasteri conferite nu doar din Romania ci si de la nivel international.
Profesorul Matte s-a stins din viata in data de 13 aprile 2016 la Montreal. Marea bucurie a vietii sale au fost cei doi nepoti, copiii fiicei sale Anne – Karyne: Jordan- Nicolas Matte – absolvent al Universitatii McGill in Stiinte politice si Relatii internationale, si Mikael Matte-Latreille. Doi copii frumosi, destepti si cu o educatie exceptionala, care fac cinste numelui Matte.
A iubit mereu Romania (mai mult decit a iubit Franta sau Canada), tara despre care vorbea mereu atit de frumos, pe care a purtat-o mereu in suflet si pentru care a facut atit de multe chiar daca fizic s-a aflat la distanta de mii de kilometri departate de ea…
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au pierit în zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină – Logos sfânt.
Doar doua zile ne mai despart de gala pugilistica din arena DC Armony de la Washington, in care, chiar in Noaptea de Inviere, Lucian Bute vrea sa devina campion mondial WBC la categoria supermijlocie, adjudecindu-si centura de la suedezul de culoare Badou Jack, cel care detine titlului mondial din aprilie 2015, dupa ce l-a invins la puncte (prin unanimitate) pe americanul Anthony Dirrell. In meciul de acum, ce va fi transmis de Showtime (la ora 10:00 PM ora de la Washington), pugilistul cu mama suedeza si tata gambian isi pune pentru a doua oara centura in joc, dupa ce a aparat-o cu succes impotriva lui George Groves.
Ieri, 27 aprilie, Lucian a fost vizitat de ambasadorul Romaniei la Washington, George Maior, care l-a asigurat de sustinerea romunitatii romanesti din SUA si i-a daruit un steag al Romaniei.
Este pentru a 13-a oara cind pugilistul român lupta pentru un titlu mondial si, dupa cum declara in conferinta de presa sustinuta la Montreal in urma cu citeva saptamini, conditia sanatatii sale este foarte buna si dorinta de a fi iar campion mondial este imensa.
Lucian a marturisit atunci ca impreuna cu antrenorul Otis Grant a pregatit doua planuri pentru aceasta gala, l-a studiat pe Badou si recunoaste cu fair-play ca acesta este foarte bun, un boxer de mina dreapta exploziv si agresiv.
Palmaresul lui Lucian (36 ani) numara 32 de victorii (25 prin KO) si 3 infringeri la profesionisti, iar Badou Jack (32 ani) a bifat 20 de victorii (12 KO), 1 egal și 1 infringere. El este deţinătorul titlului mondial WBC de pe 24 aprilie 2015, cind l-a invins la puncte, prin unanimitate, pe americanul Anthony Dirrell.
Interesant este ca in acest meci, atit românul legitimat la InterBox cit si adversarul lor sint impresariati de celebrul manager Al Haymon. Iar cistigatorul va boxa spre sfirsitul anului pentru unificarea centurilor WBC si IBF, Lucian sperind ca in final titlul de dublul campion mondial sa fie pe panoplia cariei sale.
Demersul asociatiei “Initiativa România”, care a facut un denunt penal la DNA impotriva candidatilor la Primăria Bucuresti referitor la legalitatea numarului de semnaturi strinse pentru a putea intra in cursa electorala, printre care si Robert Turcescu, a fost comentat de unul din cei mai apropiati oameni ai fostului presedinte Traian Basescu.
Inainte de a intra la audieri la DNA, Elena Udrea a declarat:
“Eu as compara cu semnaturile strinse de dl Iohannis, care a batut orice record in aceasta tara. Cred ca a strans ceva de genul a 100.000 de semnaturi pe minut, pentru ca nu semna nimeni pentru dl Iohannis. Dimpotriva, pe undeva prin Suceava, Iasi, se plateau semnaturi de catre PNL, doar-doar isi va pune cineva semnatura pentru candidatura lui Iohannis”.
Intrebata daca insinueaza ca Iohannis a falsificat semnaturile, Udrea a raspuns: “Da, insinuez ca da. Nu neaparat Iohannis, ca nu el le-a strans, cei de la partid”.
Udrea a conchis ca daca cei din PNL au putut sa falsifice in 2015 semnaturi pentru ca Iohannis sa poata candida la Presedintia Romaniei,atunci poate si Robert Turcescu pentru a candida la Primaria Capitalei.
Stimate cititor, confidențialitatea ta este importantă pentru noi. Site-ul ZigZag Român-Canadian folosește "cookie" pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe site-ul nostru, pentru a se integra cu reţele de socializare şi pentru a afişa reclame relevante pentru interesele tale.
Doua explozii s-au produs pe aeroportul Ataturk din Istanbul –al treilea cel mai mare aeroport din Europa (aproape 62 de milioane de pasageri anul trecut) si cu un sistem de securitate considerat printre cele mai bune din lume! Exploziile au fost insotite de mai multe focuri de arma (inclusiv cu Kalasnikov) si, se pare, atacatorii au folosit inclusiv grenade.
Astazi, România sarbatoreste Ziua Drapelului – a carui istorie oficiala a inceput in 1834, cind Alexandru D. Ghica Voda, domnitor al Tarii Românesti, a ales ca drapel de lupta tricolorul ale carui culori semnifica:
Si cum nu se poate ca un eveniment sud-coreean sa nu se incheie cu o masa festiva traditionala, cea oferita de Tae Hyung Kim si Baek Eek, presedintele si vicepresedintele asociatiei de promovare a activitatilor atletice, a fost pe masura kilometrilor parcursi pina la linia de finis de toti cei care au reunit la eveniment steagurile Coreei de Sud, Romaniei, Canadei, Japoniei, Chinei si multe altele.
