Veverita este, cum stiti, primul animal salbatic care vine in intimpinarea noului imigrant in Canada; omniprezenta aici, zglobia vietate da o imagine de ‘’statiune’’ chiar si marilor metropole canadiene. Exista doua varietati de veverita canadiana: cea gri, prezenta pe intreg teritoriul canadian si varietatea neagra, prezenta in Ottawa (si in alte orase din sudul provinciei Ontario) si in British Columbia. Micutele vietati sint foarte prietenoase, rezistente, cu o mare capacitate de adaptare -fiind animale care s-au adaptat sa fie dependente direct sau indirect de prezenta umana; daca majoritatea veveritelor hiberneaza pe perioada iernii, cele din marile comunitati urbane sint obisnuite sa traiasca din ‘’mina trecatorilor’’ si au inceput sa-si reduca activitatile doar partial, observindu-se practic o semihibernare a acestora. Dusmanii acestui animal sint: jderul, bufnita, soimul; evident ca in marile orase veverita traieste la adapost de acesti pradatori; exista citeva boli specifice sciuridelor (veveitelor) fara impact pentru oameni si animalele de companie. O boala periculoasa -Leptospiroza– intilnita din pacate si la veverita se poate transmite si la om, sau la animalul de companie care ia contact cu apa din baltile contaminate de urina veveritelor bolnave si purtatoare ale microbului. Tamia sau veverita terestra, animal neintilnit in Europa, este veverita striata, cu codita in miscare; o vedem topaind prin padurile/parcurile de pin si mesteacan. Din aprilie pina in octombrie (apoi se pregateste de hibernare) Tamia alearga in cautarea hranei (graunte, mici fructe de padure). Pentru a-si transporta mincarea se foloseste de obrajii speciali care se transforma in adevarate buzunare. Fara a renunta total la viata arboricola, Tamia prefera sa-si faca ‘’resedinta’’ la radacina arborilor (sau intre radacinile acestora), sau la baza unor stinci. In caz de pericol animalul emite sunete specifice (un fel de ‘’tchip-tchip’’), dupa care ia o pozitie impresionanta pentru citeva secunde apoi…dispare! Marmota este un mamifer destul de prezent pe teritoriul canadian si vizibil in multe din parcurile municipalitatilor, adaptindu-se astfel la viata citadina, cu toate implicatiile ei. Daca in drumetiile montane din Romania aveam sansa sa vedem (cu binoclul) cite o marmota, dar cel mai adesea auzeam doar strigatul marmotei carpatine, iata ca marmota canadiana se lasa ‘’contemplata’’ de la citiva pasi. Animal foarte rezistent si pasnic –isi sapa cite o vizuina cu mai multe iesiri si traieste in grupuri de familii (clanuri familiale) cu acces pe acelasi teritoriu de pasunat; in caz de pericol unul din sefi isi anunta grupul prin suieraturi scurte dar intense, strigatul de alarma al marmotei fiind inteles si de alte animale din imprejurimi. Pentru vechii canadieni marmota este un animal foarte admirat si indragit, fiind ‘’intrebuintat’’ ca si ‘’barometru’’, cunoscindu-se astfel celebra ’’Iesire a marmotei la data de 2 februarie’’. In fiecare an marmota petrece 6 luni in stare de hibernare, stind rulata ghem in casuta subterana (adevarat model de arhitectura subterana, care se compune dintr-o galerie de acces inclinata spre sol, urmata de o cotitura brusca inclinata spre suprafata (pentru a evita inundarea ‘’locuintei’’). ‘’Casuta’’ ei se continua cu o galerie care duce spre camera principala: camera in bolta, spatioasa, izolata de sol cu un substrat izolant de iarba si frunze; din aceasta sala, un tunel duce la o mica latrina (caci orice marmota demna de numele ei nu uita sa-si faca toaleta inainte de lungul somn de hibernare); micul wc va fi astupat la inceputul perioadei de hibernare. Fiecare marmota care se ‘’prezinta’’ pentru hibernare este supusa de ceilalti membri ai clanului la un control medical si, fara mila, cel bolnav este exclus de la bun inceput din casuta de hibernare! Grupul de marmote cuprinde 5-6 membri care se culca in cerc -in mijloc culcindu-se mezinii familiei. In timpul hibernarii temperatura corporala coboara de la +32C la 2 -4C, ritmul cardiac se reduce de la 134 la 3 batai /minut, iar respiratia scade de la 35 inspiratii /minut la o inspiratie la fiecare 5 min.). Datorita iernilor din ce in ce mai blinde si haotice si a prezentei din belsug a resturilor alimentare, hibernarea -acest deosebit mijloc de adaptare la iernile friguroase- incepe sa fie aproape anulata!
Animalele salbatice din Canada (III)
Animalele salbatice din Canada (II)
Ratonul, cel mai simpatic animal de pe continentul nord-american, este unul dintre cele mai inteligente creaturi ale lumii animale, fiind considerat aproape egal ca si inteligenta cu maimuta. Animal cu foarte mare capacitate de adaptare, ratonul a reusit foarte rapid sa accepte omul in habitatul sau , ba chiar in multe cazuri cauta sa-si orienteze activitatea spre asezamintele omenesti. Ratonul spalator –este numit asa pentru ca atunci cind este in apa in cautarea hranei spala aproape orice aliment inainte de a-l duce la gura, pentru a elimina nisipul dar si pentru ca nu e capabil sa secrete o cantitate corespunzatoare de saliva! Ratonul (ce numara pina la 20 de specii) este raspindit in toata America de Nord, din Mexic si pina la 200 km nord de granita SUA cu Canada, practic oriunde se gasesc zone mlastinoase, paduri de foioase si cursuri de apa; padurile de conifere nu prea il impresioneaza -le foloseste ca adapost temporar, pentru ca ratonul poate fi considerat ‘’un etern vagabond’’ care nu-si ‘’pierde timpul’’ ca sa-si construiasca vreun adapost. Foarte comod, nu sovaie sa se odihneasca intr-un adapost parasit de marmota sau de sconcs. In noptile toride prefera sa se catere in orice copac aflat ‘’la indemina’’ -este recunoscut ca fiind un agil catarator. Animal deosebit de nepretentios cu alimentatia, ratonul consuma de toate, sau aproape tot ce i se pare comestibil: carne, oua, fructe, cereale, miere, legume verzi, moluste, pesti, broaste, scoici. Majoritatea hranei ii este oferita de apele putin adinci, insa adeseori acelasi lucru il poate gasi si in tomberoanele de linga case. Animal cu dimensiunea de 40-60 cm si greutate de 12-20 kg, simpaticul raton pare destul de lent si de greoi, aproape inofensiv, dar pus la incercare poate dovedi contrariul. Primavara, dupa o gestatie de 65 de zile, femela naste intre 3-6 pui care isi deschid ochii dupa aproape 3 saptamini de viata. Puii traiesc pina la intarcare in vizuina pregatita special de catre parinti. Mama se ocupa cel mai mult de cresterea puilor, iar tatal de cercetarea terenului, descoperirea de noi surse de hrana si apararea teritoriului. Puii incep sa vineze alaturi de parinti atunci cind ajung la un sfert din greutatea lor finala. Atunci cind incepe frigul, ratonul din Canada se pregateste pentru o hibernare superficiala. Animal in general acceptat de catre bioecologisti, ratonul este considerat pe de o parte un sanitar al mediului (ce diminueaza numarul exagerat de oua de broasca testoasa, pesti bolnavi, reptile sau rozatoare daunatoare omului), iar pe de alta parte ca daunator -atunci cind distruge grinele din hambare/camari, sau cind devine un vector in vehicularea de boli in mediul urban. Din pacate, ratonul este purtator al unui parazit specific -Ascaridul/limbricul ratonului- un parazit intestinal foarte rezistent in mediul extern si transmisibil la copiii care se joaca pe gazonul sau la groapa de nisip contaminate cu fecalele acestui mamifer; ascaridul se poate transmite chiar si la adultii amatori de gradinarit. Atentie! Recomand ca atunci cind depistati materii fecale de raton pe terenul, terasa, balconul dvs. sa nu va grabiti sa le indepartati fara a va lua masuri de protectie! Procedati cu tact si treceti la o adevarata decontaminare: puneti-va manusi de protectie si o masca impotriva prafului, pregatiti o punga in care sa inchideti ermetic dejectiile gasite, apoi incinerati punga (daca este posibil). Locul unde ati gasit acele dejectii trebuie decontaminat cu apa clocotita. Este singura sansa de a preveni situatia in care unul din membri familiei devine victima acestui temator parazit, care poate migra eratic in organismul uman -larva migrans. Cu toate ca ratonul este un animal deosebit de usor de imblinzit, nu recomand domesticirea acestuia: nu doar din motive de igiena, dar si din cauza principiilor de etica comportamentala animala -este dezastruos pentru un animal salbatic, care odata imblinzit (ratonul imblinzindu-se deosebit de usor) traieste si depinde direct de persoana respectiva! Ce se va intimpla cu animalul devenit domestic daca persona care l-a imblinzit va disparea sau se va muta? Sa nu uitam nici faptul ca ratonul poate fi purtator de rabie/turbare, o zoonoza grava si mortala, deci vaccinati animalele de companie care pot veni in contact cu ratonul. Si feriti-va de muscatura lui! (in urma cu doua saptamini a fost declarat de catre Santé Canada un caz de turbare la un raton capturat in sudul provinciei Québec).
Animalele salbatice din Canada (I)
Castorul – un desavirsit ’’inginer hidrotehnist’’ Nici un alt animal nu a avut o influenta atit de mare asupra istoriei Canadei precum castorul. Sosirea primilor europeni in regiunile de est ale Canadei a dus la o adevarata ’’goana dupa blanuri‘’, ti nta principala fiind…castorul. In cautarea acestui remarcabil rozator, primii europeni au descoperit noi tinuturi si, pe cale de consecinta, au infiintat asezaminte. Pe vremea cind comertul cu blanuri era la apogeu (in urma cu 200 de ani) aproximativ 200.000 de piei de castor erau vindute anual pe piata europeana pentru confectionarea cunoscutelor caciuli de blana de castor; pielea unui castor de talie mare era utilizata pentru a confectiona 18 caciuli. Acum 100 de ani, comertul cu piei de castor a cazut ca urmare a saturatiei pietei si, pe cale de consecinta, a disparitiei modei bazata pe pieile de castor, dar si datorita diminuarii numarului de animale vinate cu fanatism.O miscare ce viza protejarea castorilor a fost infiintata la sfirsitul anilor 1930 de catre Grey Owl (nume ce se traduce ’’bufnita cenusie’’). Originar din Anglia, Grey Owl a trait si si-a dedicat viata protectiei castorilor, scriind despre modul in care se defriseaza abuziv padurea canadiana si se dicimeaza stupid populatiile de castori. Dupa multe incercari, Owl a reusit sa obtina o pozitie oficiala a guvernului canadian/englez: vinarea/capturarea castorului a fost interzisa pentru multi ani. Odata cu formarea poporului canadian, castorul (Castor canadensis) a devenit una dintre emblemele nationale ale Canadei, micul animal fiind omagiat pe monede, timbre postale, ecusoane etc. Din animal haituit si vinat, castorul a devenit un animal protejat. Cu o speranta de viata de pina la 12 ani, castorul este cel mai mare rozator al Americii de Nord (fiind intrecut doar de Capibara –din America de Sud); el masoara intre 90-120 cm (lungimea cozii atingind 20-35 cm) si cintareste intre 16-32 kg. Stramosii castorului erau mult mai impresionanti. In epoca glaciara castorul gigant popula regiuni din Eurasia si America de Nord; potrivit estimarilor specialistilor, castorul gigant masura aproximativ 3 m si cintarea in jur de 350 kg. Daca pe uscat castorul pare un ursulet incet in miscari, in apa coada in forma de lopata il ajuta sa devina un inotator gratios. Corpul animalului este foarte bine adaptat atit la viata acvatica, cit si la cea terestra. Ochii, mici si rotunzi, sint prevazuti cu o a treia pleoapa transparenta care permite animalului sa vada foarte bine sub apa. Narile si urechile au muschi contractili ce permit inchiderea acestor orificii pe perioada scufundarii; gura poate fi inchisa in timpul scufundarii, permitind totusi animalului sa-si utilizeze incisivii. Coada aplatizata, musculoasa si acoperita de o piele solzoasa, este folosita pe post de cirma; uneori, castorul loveste apa pentru a-si impresiona adversarul si pentru a-si alerta familia despre un pericol/dusman. Pe uscat, castorul se sprijina pe coada atunci cind transporta ‘‘in brate‘’ ramuri, pietre sau argila. Labele anterioare sint scurte si nepalmate avind 5 falange prevazute cu ghiare ascutite –adevarate ’’miini’’ folosite pentru construirea digurilor sau la ’’pieptanatul’’ blanii impecabile, dar si pentru autodeparazitarea corpului. Sa nu uitam incisivii sai remarcabili, care cresc continuu si care sint folositi atit pentru a se hrani cit si pentru a-si construi adaposturile indiguite si, bineinteles, pentru a se apara. Viata castorului este direct legata de doborirea arborilor si construirea adaposturilor. Acest animal roade pina la 216 arbori anual, diametrul arborilor doboriti de el putind fi si de 40 cm. De obicei un singur castor incepe si va termina de ’’taiat’’ un copac; rar se intimpla ca un al doilea castor sa dea ’’o rontaiala’’ de ajutor (numai daca arborele este foare gros). Castorul este considerat a fi un desavirsit ’’inginer hidrotehnist’’, capabil sa construiasca diguri de o mare soliditate; el construieste diguri ce ridica nivelul apei pentru a preveni inghetul pina la fundul lacului pe perioada iernii –aceste diguri ii permit accesul subacvatic pe sub stratul de ghiata (digurile pot avea pina la 5,5 m inaltime). Astfel, castorul isi creaza un adapost cu suficient ’’spatiu locativ’’ pentru familie, dar care are si camara de provizii si camera de odihna. Locuinta si digul sint facute din tulpini si ramuri de copac ingenios amplasate, iar ca intaritura sint folosite frunze, pietre si argila. Adapostul este amplasat in barajul principal si are acces subacvatic, prin doua tunele; toate incaperile sint dispuse cu 10 cm deasupra nivelului apei si sint construite de ’’inginerul castor’’ cu gura de aerisire directa. Gura de aerisire este foarte mica si este cimentata (tot de catre castor) si nu permite animalelor de prada sa patrunda in adapost. Camara este construita in apropierea adapostului, iar o alta rezerva de iarna este amplasata pe linga dig. Referindu-ne la digurile facute de castor, este interesant de stiut cit de grijuliu este acesta cu proiectul sau: digurile sint inspectate si intretinute de animal pe toata durata anului. O alta indeletnicire a castorului este aceea de a construi o retea de canale deviate din alte cursuri de apa invecinate. Canalele, de 1,5 m latime si 1 m adincime sint caile de acces pe care animalul isi transporta alimentele spre camarile cu provizii. Castorul se hraneste cu plante ierboase si fibroase, preferind ramurile, frunzele, iarba, scoarta de copac, radacinile; arborii preferati sint: plopul, salcia, mesteacanul (un jumatate de hectar de salcie asigura hrana unui castor timp de 1 an). Animal monogam, castorul isi alege partenerul pe viata. Familia este unitatea de baza a coloniei, femela fiind figura centrala. In general, femela este cea care alege amplasamentul viitorului camin; cind masculul moare, femela ramine cu grupul familial si un alt mascul se va alatura acestuia; cind moare femela si nu a lasat nici un urmas femela, masculul abandoneaza grupul. Acuplarea are loc in lunile ianuarie-februarie; gestatia dureaza 105 zile;puii (in numar de 4) au o greutate de 450 gr. Chiar de la nastere puii au blana, dinti, ochii sint deschisi; ei pot sa mearga si sa inoate, dar nu parasesc cuibul inainte de a implini o luna de viata. Puii ramin cu parintii pina la virsta de 2 ani, dupa care dispar in natura. In primul an de viata puii nu muncesc alaturi de parinti, ci stau si invata activitatile coloniei, ca apoi sa isi ’’inceapa ucenicia’’ in arta hidrotehnicii. Cu toate ca este un animal foarte precaut, dar totodata curajos, castorul devine vulnerabil si cade prada lupului, risului, coiotului si carcaju-ului. Singurul animal acvatic care il deranjeaza, atacin du-l chiar in vizuina, este vidra. Dar, din nefericire, cel mai inversunat dusman al castorului ramine omul…
Proprietarii de camioane
ANDREI P: ‘’Cine n-a avut de-a face inainte cu camioanele nu are habar in ce intra. Cind ti-ai luat camion, cale de intors nu mai e, nici concediu nu-ti mai iei pentru ca sa platesti ratele“ Nu este deloc usor sa-ti cumperi un ‘’truck’’. Eu nu as incuraja pe nimeni sa-si cumpere, daca nu se pricepe la camioane si daca nu a trecut mai intii ‘’testul rezistentei’’ -cel putin 2 ani in munca de sofer de camion. Chiar prietenilor mei, care vin in Canada cu gindul sa se faca soferi de camion si apoi sa-si cumpere repede-repede reusesc propriul camionul le spun sincer: << Las-o pe asta ultima! Ca nu-i usor!>> Foarte multa lume se pacaleste si isi strica si viata de familie, tot… Multi vin din alte meserii, nu se pricep la camioane. Fiecare trebuie sa se gindeasca sincer, sa analizeze ce stie sa faca, daca este rezistent, daca poate sa faca fata in primul rind meseriei de sofer de camion. Care nu este deloc usoara. Cunosc multi care au abandonat dupa doua-trei luni. Si tocmai de aceea ii sfatuiesc pe toti sa nu se arunce sa cumpere camion dupa ce au strins niste bani in primele luni de soferie. Sa stea mai inainte de vorba cu ei insisi in cel mai sincer mod cu putinta, sa-si evalueze drastic limitele! Cumpararea propriului camion… Parerea mea este ca daca ar fi o afacere usoara noi emigrantii n-am avea acces la ea! Daca era ceva usor, din 3-4 canadieni unul avea camionul lui. Cei de aici au fie o companie puternica, fie lucreaza ca soferi -si-si iau salariul, schimba compania cind nu le mai convine. Pot pleca de la o companie la alta, nu stau legati de teama ca nu vor avea din ce plati ratele la camion. Ca sa-ti cumperi cvamion este foarte usor. Dar dupa aceea? Cine n-a avut de-a face inainte cu camioanele, nu are habar in ce intra. Cind ti-ai luat camion cale de intors nu mai e, nu mai ai ce face. Companiile mari lucreaza cu camioane care au pina in 700.000-800.000 de km, atit cit sint in garantie. Dupa aceea camioanele trebuie vindute, companiile mari nu stau sa le repare, prefera sa le inlocuiasca. Daca la masini mici reparatiile sint scumpe, va dati seama cit costa sa repari un camion! Iar daca nu te pricepi, la garaj e de jale. Daca te duci la garaj si vad ca nu te pricepi…E foarte dur. Stiu pe cineva care si-a luat camion si a platit in primul an 60.000 $ numai pentru reparatii! Deci, dupa ce-si fac numarul de km de care spuneam, companiile mari dau camioanele la dealeri. Dealer-ul este singurul de la care poate cineva cumpara un camion cu bani mai putini, unul uzat fiind in jur de 45.000 $. Dealer-ul face finantarea la camion, isi ia partea lui si, in foarte multe cazuri, dupa ce a iesit din garantie camionul incepe sa aiba probleme. Iar cel care a cumparat camionul trebuie sa plateasca si reparatiile si ratele la el. Eu unul nu stiu pe nimeni care a cumparat un camion vechi si poate spune ca a facut treaba buna. Cred ca cel mai bine este ca cel care vrea devina proprietar de truck sa se testeze bine inainte lucrind ca sofer, tocmai pentru a nu intra in astfel de probleme. Unii nu inteleg de ce le spun asta… Stiu un al caz, cineva care vroia sa-si ia un camion uzat, la vreo 1.400.000 km. Si ma gindeam ingrozit ca acel camion se poate strica, fereasca Dumnezeu, chiar la prima cursa. Si poate omul nu mai are bani nici sa-l scoata de pe autostrada sau sa-l duca la un cimitir de camioane. Inteleg perfect ca cei care vin din Romania vor sa faca multe. Dar trebuie sa fie foarte atenti in ce se pot baga! Nu e o afacere usoara. Daca isi iau camion fara sa stea sa analizeze temeinic inainte, fara sa stie daca vor rezista ani de zile ca si sofer de camion, atunci exista riscul sa-si destrame familiile. Pentru ca in trei luni de soferie nu ai timp nici sa te dumiresti daca vei rezista pentru ani buni in aceasta meserie. Soferii de camion sint plecati in curse foarte mult timp. Stiu multi care in nici un an de zile dupa ce si-au luat camion si-au pus problema: „Ori camionul, ori familia mea!“. Si ce faci daca ai rate de platit pentru ani buni? E datoria de platit, te stringe de git! Dupa parerea mea, cei care vor sa-si ia camion ar trebui sa aiba experienta de cel putin doi ani ca soferi de camion, sa vada daca familia poate accepta regimul lor de munca, daca el insusi poate rezista la ritmul de munca, daca il ajuta satatatea sa traga macar 5 ani, cit sa plateasca toate ratele. Cind ai rate de platit trebuie sa tragi din greu, orice s-ar intimpla. Nu iti permiti sa refuzi vreo cursa, nici macar sa te imbolnavesti si sa zaci nu poti. Cit crede cineva ca va cistiga in plus daca are propriul camion? Cu o luna de zile pauza pe an deja a dezechilibrat totul. Pentru ca desi nu ai miscat camionul o luna de zile, trebuie sa platesti rata, plus asigurarea, plus… Stiti cum se fac asigurarile? Cind ai camionul tau si faci un accident, primii 5.000 $ tu ii platesti. Iar daca are camionul nevoie de reparatii si sta nemiscat 4-6 saptamini, nu faci nici un ban! Asta trebuie constientizat inainte ca cineva sa se arunce in mirajul asta. Oamenii o iau extrem de simplu, isi spun ca lucreaza citeva luni, isi cumpara camion si „s-au scos, s-au rezolvat“. Dar problemele abia atunci incep. Am trecut prin toate, le stiu, dar norocul meu este ca ma pricep la masini, aveam o mare experienta din tara si in mecanica, si in soferia pe masini mari, pe curse lungi. Asa ca ii sfatuiesc cu toata sinceritatea pe cei care vor sa-si cumpere camion: asteptati 1-2 ani pentru a va convinge ca rezistati in meseria asta si ginditi-va la familie…cit stati departe de ea cind sinteti plecat in curse si cit o expuneti riscului financiar daca nu va pricepeti la mecanica si ati achizitionat un camion vechi!
Articolele ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Meseria de faiantar
Am facut liceul in Montreal, apoi m-am inscris la o scoala profesionala. Cea pe care o urmez eu, École des métiers de la construction de Montréal, impunea sa ai la matematica nivel de secundar IV, la engleza nivel de secundar III, iar la franceza nivel de secundar IV. La mecanic a auto, de exemplu, nivelul cerut pentru matematica este secundar V. Absolventii de la aceasta scoala vor termina ca ucenici (‘’apprenti’’) in diverse domenii. Mi-am ales ca domeniu ceea ce aici se numeste ‘’carellage’’ (pus faianta, gresie, granit, marmura etc). Fata de cursul de instalator, care dureaza 1.800 de ore, cel pe care mi l-am ales eu dureaza 690 de ore (6 luni) si termini ca ucenic, cu un salariu de 17,40 $/ora. Dupa primul an ca ucenic, deci dupa alte 2.000 de ore, salariul creste, si vor fi cresteri salariale si dupa cel de al doilea an si al treilea an de ucenicie. Apoi, daca vrei sa ajungi mester (‘’compagnon’’) trebuie sa dai un examen. A fi mester iti da posibilitatea sa lucrezi pe cont propriu, sa ai direct contracte, ceea ce, evident, reprezinta un salt financiar semnificativ, ajungi cam la 29,50$/ora. Actele necesare pentru inscrierea la aceste cursuri a persoanelor care nu sint nascute in Canada *Formularul cu cererea de admitere; * Unul din urmatoarele acte: cardul de cetatean canadian/ cardul de cetatean permanent/ formularul IMM 1000/ certificatul de selectie in provincia Québec/ o dovada a rezidentei permanente in Québec (contractul de inchiriere a locuintei/ factura de plata a taxelor municipale/ scrisoare de la locul de munca); * Evaluarea comparativa a studiilor efectuate in afara provinciei Québec (echivalarea studiilor), realizata de Ministerul imigratiei si al comunitatilor culturale din Québec. Eu a trebuit sa dau examen de admitere pentru ca eram 60 de candidati pe 14 locuri, dar exista sansa de a scapa de aceasta proba daca numarul de candidati nu il depaseste pe cel al locurilor disponibile din acel an. Examenul a fost scris (matematica, franceza etc), tip grila si a durat 4 ore -toate modulele se dau in aceste 4 ore. Este un profesor care, atunci cind expira timpul pentru un modul spune ‘’Stop! Incepeti modulul urmator!’’ Nu a fost mare lucru! La matematica ne-au dat ‘’probleme’’ de clasa a II-a! Inmultiri, impartiri, corespondente de figuri geometrice. La franceza am avut iar chesiuni simple, de gasit sinonime/antonime etc. Deci, nu e greu, dar trebuie sa te incadrezi in timp, ca sa bifezi raspunsurile la cit mai multe intrebari din cele citeva zeci. Vazind ce usor a fost examenul am crezut ca si cursurile vor fi la fel, dar nu este asa. Cursurile sint putin mai grele, presupun atentie si precizie in tot ceea ce faci, mai ales ca trebuie sa cunosti sistemul de aici -inch, pouce, pied etc; ti se mai cere si matematica, dar nu de nivel foarte complicat. Dar, sa fim sinceri: cei care vor sa faca aceasta meserie nu trebuie sa se sperie, pentru ca nu sint cursuri de nivel de colegiu, sint extrem de accesibile. Doar ca atentia si precizia trebuie sa ‘’functioneze brici’’. In timpul cursurilor se dau examene dupa fiecare modul parcurs si eu nu stiu sa fi picat cineva la aceste examene (de matematica, securitate pe santier si probe practice). Probele care nu presupun proba practica sint tip grila. La modul practic, de ciment de exemplu, invatam sa facem ziduri, scari etc de ciment, iar la examen ne pune sa realizam un zid de ciment. Deci nu este nimic complicat! Fata de sistemul de invatamint din Romania, cel de aici pune foarte mare accent pe practica. Mai mult decit credeam. Teorie se face foarte putin, doar ‘’baza’’. Revenind la accentul pus pe practica: fiecarui elev i se repartizeaza cite un cubicul de dimensiunea unei sali de baie. In acest cubicul elevul trebuie sa puna in practica ce invata (sa puna un zid de ciment, gresie, faianta, un zid mic pentru dus etc). Fiecare lucreaza in ‘’casuta lui’’. Echipamentul pentru cursul pe care il fac eu nu presupune mari cheltuieli. Dar depinde de modalitatea prin care te-ai inscris la scoala. Inainte de a ma inscrie la cursuri lucrasem in alta parte, dar acea companie s-a inchis si am intrat pe somaj. Asa ca m-am dus la un agent de la Emploi Québec si i-am spus ca vreau sa fac acel curs si m-au finantat ei. M-am dus si mi-am cumparat haine, bocanci si ei mi-au rambursat banii. Cei care nu sint pe somaj si vor sa faca acest curs isi cumpara din banii lor doua perechi de pantaloni, doua camasi, doua tricouri, casca de protectie, ochelari de protectie si bocancii de protectie, totul costa in jur de 300 $. Trusa de ustensile o primim de la scoala si trebuie returnata la sfirsitul cursurilor. Nu exista examen final pentru ca, asa cum spuneam, dupa fiecare modul se da cite un examen. Te poti orienta spre aceasta meserie la orice virsta, caci nici scoala si nici meseria in sine nu sint grele. Avem si fete printre noi, unele chiar la cursurile pentru sudori, si se descurca foarte bine. In clasa noastra cel mai tinar elev are 19 ani, iar cel mai virstnic are 48 de ani. Stiu ca in scoala la noi, dar la cursurile pentru alte meserii, mai sint citiva romani, unii dintre ei sint absolventi ai unei facultati din Romania, iar dupa venirea in Canada s-au orientat spre meserii pentru ca se cistiga bine si sint sanse mari sa-si gaseasca de lucru, cererea in constructii fiind foarte mare. Acum este chiar o explozie de cereri de personal in domeniul constructiilor. La terminarea cursurilor trebuie sa-ti gasesti singur o companie care sa-ti garanteze 150 de ore de munca pe o perioada de trei luni de zile. Ori gasesti tu prin ziare o astfel de companie, ori dai telefon la Comisia de constructii din Québec, spui ca abia ai terminat scoala si ca ai nevoie de aceste ore de munca pentru a-ti putea lua certificatul de competenta ca ucenic si ti se va cauta un angajator. Dupa ce ai facut cele 150 de ore, la comisia amintita te prezinti din nou cu hirtia care atesta ca ai lucrat toate orele, achiti 100 $ si ti se elibereaza un ’’Certificat de compétence-apprenti’’. Dupa acumularea a 6.000 de ore, in care se includ si orele de cursuri, trebuie sa promovezi un examen in urma caruia primesti ‘’Carte de compétence-compagnon’’. Adica esti mester (‘’compagnon’’) cu un salariu care in timp ajunge si la 29 $/ora, sau poti sa-ti deschizi propria companie. De altfel, profesorii de la scoala ne indeamna sa ne facem cele 6.000 de ore pentru a lucra pe cont propriu. Chiar de la ei stim ca in afara orelor de curs pe care le sustin la scoala, ei insisi au companiile lor. Unul dintre ei a mers cu sinceritatea mai departe si ne-a spus ca la o lucrare cistiga 800 $-900 $. Avantajul in domeniul pe care mi l-am ales este acela ca avem de lucru pe toata durata anului, nu sint conditionat de vreme, asa cum sint cei care lucreaza pe santiere si iarna nu pot lucra. Meseria mea se executa in interior. Iar gresie si faianta pune lumea si iarna, deci ai de lucru! Din toate punctele de vedere cred ca merita sa faci cursul si sa poti practica aceasta meserie! Ceea ce trebuie stiut: in constructii nu-si gasesti de lucru dind telefoane si trimitind CV-uri. Nu! Trebuie sa te duci pregatit atunci cind bati la usa unei companii ca sa gasesti de lucru, trebuie sa ai cu tine echipamentul si trusa de scule pentru a putea incepe munca imediat. Poti avea norocul ca exact atunci angajatorul sa aiba nevoie de un om. In constructii nu are nimeni timp sa stea de vorba cu tine la telefon, sa stea linga fax sau sa verifice pe e-mail ce CV-uri primeste. Cel mai repede se rezolva pe loc. Dupa ce verifici pe site-uri (www.construction411.com, www.construjob.ca)ce firme cauta sa angajeze, cel mai bine este sa-ti iei CV-ul, echipamentul si sa te duci sa bati direct la usa lor… Caci norocul si-l face omul! Drepturile acordate de DEP –Diploma de studii profesionale DEP este eliberata de Ministerul educatiei din Québec si, impreuna cu dovada efectuarii a 150 de ore de munca pe durata a trei luni la un angajator inregistrat la CCQ, permite Comisiei de contructii din Québec sa elibereze un certificat de competenta pentru ucenici (‘’Certificat de compétence-apprenti’’). Acest certificat confirma faptul ca ucenicul este admis pentru invatarea unei meserii din domeniul constructiilor. Cursurile se intind, in functie de meseria aleasa, de la 1 la 5 module de cite 2.000 de ore fiecare. La sfirsitul acestui proces, ucenicul este supus unui examen de calificare si dupa promovarea acestuia primeste ‘’Carte de compétence-compagnon’’.
Articolele ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Instalator -meseria care in Canada este considerata drept cea mai dificila din constructii
Andrei P. a lucrat ca instalator in Romania. Si-a dorit sa lucreze si in Canada in acelasi domeniu al constructiilor – instalatii tehnico-sanitare (‘’plomberie’’).Carti de competenta, greutati, ce trebuie facut pentru a reusi sa devii ‘’meserias in Canada’& rsquo;, despre toate acestea si multe altele Andrei a vorbit cu sinceritate in interviul acordat publicatiei noastre. (Cristina Sofronie) In primul rind, pentru a face echivalarea orelor si dovada ca ai fost instalator in Romania (sau un alt fel de meserias), aici iti trebuie: 1. Contractul de munca de la compania la care ai fost angajat. Acesta trebuie sa cuprinda explicit denumirea postului pe care ai lucrat, datele care sa ateste perioada in care ai lucrat, numarul orelor lucrate zilnic; daca au fost si ore suplimentare exista in contractele din Romania o formulare gen ‘’lucreaza 8 ore pe zi cu posibilitate de prelungire la 10-12 ore, in functie de cerinte’’-asta este important pentru ca arata ca esti dispus la ore suplimentare (‘’overtime’’). In contract mai sint trecute vacantele (2-3 saptamini, in functie de vechime); 2. Fisa postului de la aceeasi companie, care sa ateste clar atributiile avute la locul de munca din Romania. Pentru cei interesati exista pe site-uri explicate clar atributiile unui instalator in Canada. De exemplu, in Romania instalatorul primeste de la inginer planul cu ce are de facut si executa acel plan. In Canada nu exista acest sistem. Nici macar pentru lucrarile de la o casa nu exista asa ceva. Ti se da planul casei, iar tu ca instalator iti alegi traseele instalatiilor (tevi, conducte etc); practic, iti faci mica parte de proiectare in conformitate cu Code du batiment du Québec si esti direct raspunzator. Revenind: mie mi-au mai cerut sa aduc din Romania si un fel de formular corespondent in Canada al formularului A4, deci un fel de dovada a venitului pe care il aveam in Romania. Dar in Romania declaratia anuala de venit a intrat in vigoare abia din anul 2003! In acest caz trebuie explicat clar ca in Romania nu exista asa ceva pina relativ de curind, ca ne primeam salariile la ghiseu etc. Acest aspect este deja cunoscut aici, asa ca nu este nici o problema, trebuie doar sa li se reaminteasca celor de aici. Rezumind: cel care vrea sa continue in Canada meseria de instalator trebuie sa aduca: 1) contractul de munca, ce trebuie sa cuprinda tot ceea ce am enumerat anterior si 2) fisa postului. Acestea vor trebui traduse in Canada de catre un traducator autorizat. Pasul urmator: cu traducerile autorizate si un act de identitate se merge la CCQ (Commission de Construction du Québec), pentru a depune cererea de admitere la examenul pentru obtinerea Cartii de competenta in meseria vizata. Solicitantului i se deschide dosar si i se analizeaza experienta de munca din Romania. Pentru fiecare corp de meserie trebuie sa existe dovada unui anumit numar de ore de experienta (pentru a putea da examenul de competenta). Spre exemplu, in instalatii trebuie sa faci dovada ca ai minim 8.000 de ore lucrate; cele mai multe ore se cer la instalatori, este o meserie care in Canada este considerata ca fiind cea mai dificila din constructii. Apoi, ce este foarte important: cei de la CCQ au dreptul sa te supuna la un examen practic. Astfel se feresc de falsuri, in eventualitatea ca cineva ‘’si-a facut rost’’ de o hirtie dar nu a lucrat niciodata in respectiva meserie. Deci, au acest drept. Caz in care te trimit la o companie si, de fata cu un supervizor de-al lor, iti dau de facut o lucrare. Pina acum, din cei pe care ii cunosc eu niciunul nu a fost supus acestei verificari, dar este perfect legala si se poate intimpla oricind. Dupa depunerea dosarului la CCQ, intr-un interval de 2-4 saptamini primesti raspunsul (in scris) daca ai fost sau nu acceptat la examen. In cazul unui refuz, decizia se poate contesta in maxim 3 saptamini. Eu n-am auzit sa fi fost cineva respins daca a avut dosarul in regula. Dar am auzit o poveste: cum ca unei persoane care a venit din Romania cu dovada a 9.000 de ore lucrate ca instalator i-au fost echivalate doar vreo 6.000 de ore, iar pentru diferenta de 2.000 de ore i s-ar fi indicat sa mai lucreze aici. Nu stiu, asta am auzit: ca daca ai la limita orele stai pe munchie de cutit. Dar, repet, nu este un caz pe care sa-l cunosc eu, asa ca… Din momentul primirii acceptului de a da examenul trebuie sa iei legatura (telefonic) cu persoana care se ocupa de dosarul tau, pentru a te programa la examen. Ti se da o bibliografie de studiat. Ii sfatuiesc pe toti cei care vor sa devina instalatori sa nu ia in ris acea materie de studiu, ci sa se puna ‘’cu burta pe carte’’, sa studieze serios. Din cauza functiilor matematice poti rata examenul Taxa de examen este de 100 $, iar examenul dureaza 3 ore; asa este pentru toate corpurile de meserii, numai numarul de intrebari difera de la meserie la meserie (la instalatori sint cam 64 de intrebari, la electricieni 60-62 etc). Pentru a reusi la examen trebuie sa raspunzi corect la minim 60 % din intrebari; testul este tip grila, cu 4 variante de raspuns. Ti se da voie sa ai pe masa si sa consulti ‘’Codul national de instalatii al Canadei’’. Dar asta nu inseamna si ca vei reusi sa raspunzi la intrebari. Trebuie sa stii ce cauti! Codul de instalatii se gaseste la biblioteci, este si de vinzare in librarii (costa in jur de 40 $), asa ca poti sa te pregatesti din timp. Pe linga acest Cod, care iti da liniile generale in domeniu, exista carti de specialitate. Acestea sint cartile ‘’de capatii’’ si trebuie invatate! Pentru instalatori sint 3 manuale de ‘’tocit’’ (indicate in bibliografie, sint de format A4 si fiecare are in jur de 300 de pagini). Ideea de a te ‘’inspira’’ de la vecinul din sala de examen trebuie exclusa, pentru ca nu vei avea niciodata linga tine pe cineva de aceeasi meserie, iar supravegherea este drastica. Nici macar cu creion si radiera aduse de tine nu ai voie, totul ti se da acolo, chiar si calculatorul. Atentie la chestiunea calculatoarelor! Pentru cei care dau matematica si au nevoie de functii trigonometrice (instalatorii, dulgherii etc), calculatorul pe care ti-l dau la examen nu are decit operatiile de adunare-scadere-inmultire-impartire. Eu am avut nevoie sa calculez sinus si cosinus si… noroc ca nu le uitasem! A trebuit sa mi le deduc pe cercul trigonometric si asta iti ia timp pretios! In Canada au o alta medoda de a invata: de exemplu, pentru sin de 45° aici se invata ca daca ai latura din fata la dreapta unghiului trebuie s-o inmultesti cu 0,41-0,42 si sa o imparti la latura laterala. Dau niste formule standard, care se invata la scoala de instalatori etc, tin cont doar de situarea la stinga sau la dreapta fata de unghi. De ce? Nu stiu… Eu am avut ‘’surpriza’’ sa imi pierd 15 min. pina mi-am demonstrat un sin. Deci, cei care vor avea de rezolvat probleme de matematica trebuie sa-si reimprospateze serios cunostintele, examenul nu trebuie luat lejer; asiprantul trebuie sa-si scoata din minte ideea ca se va baza pe ajutorul calculatorului stiintific cu functii matematice (adus de acasa). Desi la scoala primara, elevilor de clasa a III-a li se da voie cu calculatoare stiintifice, la examenul acesta nu este permis accesul cu un astfel de calculator. Asta este… Din cauza functiilor matematice poti rata examenul! La unghiul de 45° m-am descurcat, dar am avut calcule legate si de unghiuri de 22,5° (uzitate des in instalatii) si acolo n-am mai avut timpul necesar sa ma apuc sa-mi deduc pe cercul trigonometric. Si am luat doar 81% din examen, desi puteam sa fac aproape 100%, daca nu ma bazam pe faptul ca rezolv totul cu calculatorul meu. Deci, este bine ca examenului sa i se dea importanta unui examen dur, indiferent de meseria pe care vrei sa faci. Ce faci dupa ce ai obtinut Cartea de competenta? O folosesti pentru a putea lucra legal intr-o meserie. Insa, dupa ce ai obtinut aceasta Carte poti ajunge sa te lovesti de o problema destul de mare. Vrei sa te angajezi ca si ‘’companion’’ (mester) la diferite companii. Si te izbesti de faptul ca nu ai… ‘’experienta canadiana’’. Nu prea vrea nimeni sa angajeze un companion care nu are experienta canadiana, dar legal are salariul mare. Este un fel de cerc vicios…Multi care si-au luat Cartea de competenta au acceptat sa lucreze ca si ‘’apprenti’’ (ucenic). Sint 4 trepte de ucenicie, diferenta dintre ele fiind de ani si de bani. Un ‘’ucenic 1’’ in instalatii incepe cu un salariu de 12 $/ora-13 $/ora; un ‘’ucenic 4’’ are cam 22 $/ora. Un “companion’’ (mester) incepe cu 24 $/ ora. Acestea sint salariile minime pe care angajatorii sint obligati sa le plateasca. Diferenta dintre ‘’ucenic 4’’ si ‘’companion’’ este de citiva dolari si cunosc cazuri in care cei care si-au luat Cartile de competenta nu si-au gasit de lucru ca si ‘’companion’’, asa incit au acceptat sa se duca sa lucreze ca ‘’ucenic 4’’, chiar si ‘’ucenic 3’’, pentru a dobindi un pic de experienta canadiana. Multi s-au remarcat prin seriozitate si, dupa nici un an, au fost recunoscuti ca ‘’mesteri’’. Unii dintre ei si-au cautat apoi un alt loc de munca, iar sansele au fost mult mai mari odata dobindita aceasta experienta canadiana. Exista si situatia in care, dupa ce ai luat Cartea de competenta iti poti face propria companie. Primul pas: ‘’travailleur autonom’’. Ai voie sa lucrezi, dar nu pe santiere de constructii comerciale sau industriale, nici macar in renovari, ci doar in intretinere: mai schimbi un robinet, un boiler, nu mare lucru. Din ce cauza aceste restrictii? Pentru ca in momentul in care iti faci companie ai dreptul sa lucrezi in meseria respectiva, dar sub un contractor. Si ajungi sa te lovesti din nou de ce enumeram anterior: contractorul te intreaba unde ai mai lucrat in Canada (experienta canadiana), cine te recomanda etc. Cu compania proprie totul este ok daca ai relatii, prieteni care iti pot da de munca sau te pot recomanda. Incet-incet, se ‘’duce vorba’’ in functie de seriozitatea fiecaruia. Parerea mea este ca daca nu ai niste bani disponibili si un sistem complex de relatii este foarte dificil sa te descurci cu companie proprie. Si eu m-am izbit de toate acestea… norocul meu a fost ca am prins un loc, o bresa si am reust sa intru in sistem. Am avut sansa acelei deschideri. Dar daca nu o ai? Cit timp iti permiti s-o poti astepta? O luna, doua, trei…dar intre timp facturile se aduna, ai familie de hranit…nu poti sta la nesfirsit sa astepti! Desi am compania mea, recunosc marele noroc avut la putin timp dupa ce m-am aventurat pe drumul asta! Si cred si acum ca cea mai simpla varianta este ca in momentul obtinerii Cartii de competenta sa cauti sa te angajezi, cum-necum. Este, cum spun romanii, ‘’fara dureri de cap’’ –lucrezi pe santier de la 06,00 la 15,00, apoi esti liber ‘’ca pasarea cerului’’. Iar multi isi gasesc si dupa orele de program ceva de lucru… mai fac un ban… nu e nimic ilegal. Cei care sint contractori generali nu sint murdari pe miini! Daca intentionezi sa mergi si mai departe dupa ce ti-ai deschis propria companie, sa poti lucra in constructii pe santiere –renovari de case, constructii de case noi, constructii comerciale, industriale- atunci trebuie sa-ti iei o licenta RBQ (Régie du batiment du Québec). Aceasta licenta o platesti anual si iti da dreptul sa lucrezi pe santiere ca si contractor -ai voie sa contractezi lucrarea pentru compania ta. De obicei, contractorii incaseaza intre 10 %-15 % pentru o lucrare. Cei care sint contractori generali nu sint murdari pe miini! Ei contracteaza lucrarile mari pe santiere si isi angajeaza subcontractori speciali din diferite domenii. Cit ai fi de meserias, nu poti lucra fara sa fii sub un contractor, asa e legea: amenda este intre 1.500 $ – 5.000 $ si ti se impune si oprirea oricarei activitati. Daca te prinde a doua oara, amenda creste. Si tot asa. Fara contractor nu se poate, mai risti sa-ti ridice si licenta de ‘’companion’’. Deci, partea cu compania proprie este destul de grea, trebuie sa-ti gasesti contractori care sa-ti dea de munca… altfel cheltuielile cu compania curg ‘’riuri-riuri’’ si de unde platesti? Cea mai simpla varianta, aleasa de aproape 80% din cei care au pornit pe drumul constructiilor, este de a se angaja la o companie. Iar salariul depinde de Codul fiecarei meserii. La instalator de exemplu, atunci cind are Cartea de competenta, salariul minim de pornire este de 23,75 $/ora – 24,25 $/ora, la care se adauga avantaje sociale, i se dau scule, bocanci, camion etc. In timp poate ajunge la 35 $/ora – 40$/ora, dar un astfel de salariu depinde de vechime, de compania la care lucreaza… Din ctte stiu eu, un instalator bun are salariul de peste 30 $/ora. Si sa nu uitam: daca este angajat, nu-si cumpara scule -care sint extrem de scumpe, iar in instalatii sint destul de repede consumabile-, nu-si cumpara bocancii si hainele de lucru –si acestea distugindu-se rapid-, nu are probleme de masina -patronul trebuind sa asigure camion, sa plateasca benzina, sculele etc. In plus, ca angajat ti se platesc asigurarile sociale, ai concediu, esti ‘’super-sindicalizat’’, protejat, fara dureri de cap. Si ce este poate cel mai important: pentru orice lucrare responsabilitatea este a companiei, nu a instalatorului! Daca uiti vreo teava nelipita si inunzi casa cuiva, respectivul da in judecata compania, nu pe instalator. Compania este asigurata pentru o multitudine de cazuri. E drept ca dupa ce a facut beleaua, instalatorul respectiv poate fi dat afara. Dar nu plateste inundatia casei! Cind pornesti cu compania ta trebuie sa constientizezi ca iti asumi toate cheltuielile si toate riscurile. Trebuie sa-ti faci tot felul de asigurari, in valoare cam de 300 $ lunar. Cum pot sa rezum drumul lung pe care trebuie sa mergi daca vrei sa devii ‘’meserias in Canada’’? Este greu, dar este frumos! In fiecare gest pui sudoare si pasiune, iar soarta te rasplateste daca nu abandonezi…
Articolele ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Crestere alarmanta a violentei in scoli!
Necesitatea adoptarii unor masuri impotriva actelor de violenta din scoli este confirmata de recenta inaugurare a unui plan elaborat in acest sens de Ministerul Educatiei. Esalonat pe trei ani, programul include actiuni comune ale ministerelor Educatiei, Sanatatii, Justitiei si Securitatii Sociale , dupa modelul francez care presupune o strinsa colaborare intre profesori, procurori, politisti etc. Mare parte din suma alocata actiunilor este transferata comisiilor scolare pentru suplimentarea numarului de intervenienti, instruirea personalului scolar, infiintarea unui serviciu specializat pentru elevii exmatriculati sau suspendati. Printre tintele bine determinate ale planului sint: bandele de strada (tot mai prezente in scoli), “taxajul” unor elevi de catre alti elevi, cyber-intimidarea, violenta din transportul scolar, violenta verbala etc. Fiecare scoala trebuie sa isi defineasca un program propriu de actiune, potrivit propriilor probleme: in unele unitati de invatamint primeaza cele legate de toxicomanie, in altele cele de cyber-intimidare, “taxajul” elevilor etc. In unele cazuri s-a ajuns pina la luarea profesorilor ca ostatici, chiar la ei in biroul, de catre parintii nervosi care vroiau, de exemplu, sa anuleze suspendarea copilului din scoala. De altfel, masurile de protectie din anumite scoli prevad ca fiecare profesor sa fie insotit de cel putin un coleg atunci cind se intilneste cu parintii elevilor suspendati/exmatriculati, iar respectiva reuniune nu trebuie sa se tina la ore tirzii, cind exista riscul ca in scoala sa nu mai fie si alte cadre didactice. Deja in majoritatea scolilor primare accesul este restrictionat, deoarece s-au inregistrat numeroase cazuri in care parintii au intrat nestigheriti ca sa isi verse frustrarea direct pe profesori, uneori chiar in fata elevilor. Dar nici in scolile private cadrele didactice nu sint la adapost de actiunile violente. Pe principiul ca ei platesc, unii parinti cred ca isi pot permite orice, nefiind rare cazurile in care ‘’actiunile’’ unui grup de parinti pot duce la ruinarea carierei didactice a unui profesor care a ‘’indraznit’’ sa sanctioneze elevii. Fenomenul parintilor violenti nu este insa prea mediatizat in Quebec. In Marea Britanie de exemplu, aceste cazuri sint considerate chiar mai grave decit cele in care sint implicati elevi turbulenti, iar manifestarea violenta a unui parinte poate avea consecinte asupra copilului, mergindu-se pina la exmatricularea acestuia. Dar in Quebec se considera ca fiind injust ca un copil sa plateasca pentru actiunea violenta a parintelui sau. Ramine sa speram ca violentele din scolile din Quebec se vor diminua, iar autoritatile nu vor fi nevoite sa adopte masuri draconice de genul celor aplicate in unele scoli din SUA, unde directorii au angajat garzi de corp pentru profesorii care urmau sa se intilneasca cu parintii elevilor. Reamintim ca in urma cu 3 ani, un antrenor dintr-o scoala din Texas a fost impuscat mortal de parintele unui copil care fusese exclus din echipa sportiva.
Scri de TITUS CRISTEA
Articolele publicate in ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Ciber-intimidarea
Adolescentii din ziua de astazi folosesc uneori Internetul in scopul de a-si intimida colegii sau profesorii. Victimele pot fi filmate fara acordul lor, iar imaginile sint puse pe internet -in mod frecvent pe site-ul YouTube- sau zvonuri defaimatoare sint scrise pe site-uri publice -gen Facebook. Co nform unui sondaj pe un esantion de 1.000 de membri ai ordinului profesional care reglementeaza activitatea profesorilor din Ontario (OEEO), 85% dintre profesori au primit deja cel putin o data mesaje e-mail de intimidare. Exista site-uri Internet unde profesorii sint ‘’evaluati’’ de catre elevi. Unul dintre cele mai populare este ‘’Rate my teacher’’ (www.ratemyteachers.com) care contine si scolile din Quebec. Iar comentariile rasiste, xenofobe sau vizind o anumita orientare sexuala nu sint deloc rare. ‘’Pedepsirea’’ profesorilor prin distrugerea imaginii si autoritatii lor depaseste uneori limitele unei minime educatii si a bunului-simt, pe care elevul ar fi fost normal sa le deprinda de la parinti. Un caz relatat recent de presa este cel unui profesor de informatica din Laurentides care era destul de sever cu elevii sai, pretinzindu-le sa… invete bine. Respectivul profesor a renuntat sa mai predea si s-a pensionat anticipat dupa ce politia a descins la domiciliul lui, pe baza zvonurilor de pedofilie lansate pe seama sa de catre un elev deranjat de severitatea cadrului didactic. Desi zvonurile s-au dovedit a fi total nefondate, iar elevul care le-a lansat s-a scuzat in final, a fost prea tirziu ca raul sa mai poate fi reparat. Conducerea colegiului ‘’Louis Riel’’ din Manitoba a avut supriza sa constate ca multi dintre profesori aveau ascociate pe FaceBook calificative deloc onorabile: psihopati, senili, prostituate etc. Uneori profesorii sint filmati in ipostaze deloc avantajoase, iar inregistrarile ajung pe internet. Ca urmare, una dintre masurile luate in multe scoli a fost interzicerea telefoanelor celularele (majoritatea dind posibilitatea de inregistrare video). In scolile din Ontario, ciber-intimidarile pot sa-l coste pe elev suspedarea sau exmatricularea sa, in acest ultim caz viitorul unui tinar fara studii fiind sumbru.
Scolile si comisiile scolare din Quebec sint mai ezitante in a interveni in cazul acestor tipuri de intimidari (adesea anonime), pasind responsabilitatea in sarcina parintilor. Asociatia comisiilor scolare anglofone din Quebec a reactionat prin infiintarea unui sistem de experti care sa analizeze acest nou tip de amenintare. Sindicatele din invatamint au luat atitudine, adoptind un plan de masuri pentru a contracara ciber-intimidarea. Cind victime sint chiar elevii Atunci cind victimele sint elevii, acest tip de intimidare poate capata dimensiuni foarte grave. De cele mai multe ori insa intimidarea nu este semnalata, pentru ca elevii considera ca scoala nu va reactiona. Potrivit unui sondaj realizat printre 500 de elevi din 6 scoli din regiunea Montreal, trei sferturi dintre ei au afirmat ca ar fi gata sa semnaleze aceste cazuri daca ar putea sa o faca in mod anonim. Scolile ar trebui sa recunoasca amploarea fenomenului, dind posibilitatea elevilor de a avea cui sa se adreseze atunci cind vor sa semnaleze intimidarile la care sint supusi, in caz contrar tcolarii preferind tacerea in baza rationamentului ‘’oricum nu se intreprinde nimic’’. In primavara anului trecut au fost anuntate din timp pe Internet batai cu mincare in cantina scolii, rezultatul fiind ca astfel de imagini au fost filmate in mai multe institutii de invatamint secundar din Quebec. Una dintre aceste “batalii”, la care au participat 400 de elevi de la scoala “La Ruche” din Magog, s-a terminat cu inregistrarea unor daune de peste 4.000 $ (filmul se gaseste inca pe YouTube). Reactia scolii respective? S-a interzis folosirea celularelor si a oricaror aparate care permit inregistrarile video. Unul dintre examenele finale la lectura din cadrul comisiei scolare “Marie-Victorin” a fost anulat din cauza ca, inainte cu o zi, grila de corectare a aparut pe site-ul Media Fire. Alarma: recrudescenta in rindul copiilor de 12-13 ani Daca adolescentii sau adultii au un profil pe Facebook, tinerii de 12-13 ani isi creeaza o ‘’existenta’’ pe site-uri gen Piczo.com sau Doyoulookgood.com.
Foarte des paginile acestor site-uri abunda in informatii personale ce nu si-ar avea locul intr-un spatiu public. Fotografii, confidente, data nasterii, obiceiuri, adresa e-mail sint doar citeva dintre informatiile ce pot fi citite de ORICINE (si de pedofili). Pe site-uri gen Hatebook, utilizatorii isi publica ‘’lista de dusmani’’, asa cum pe Facebook au ‘’lista de prieteni’’. Din pacate, multi parinti nu realizeaza riscurile acestea, ci considera ca Internetul este doar un mijloc de relaxare sau de instruire. Parintii nici nu banuiesc sau nu isi pun problema ca bietul copil risca sa dezvolte o existenta dubla… Intimidare continua In fiecare zi, exista elevi care intra in clase cu capetele plecate, din cauza zvonurilor lansate pe Internet pe seama lor, sau din cauza glumelor proaste ce le sint facute de alti elevi. Trista realitate a statisticilor arata ca: 70% dintre elevi au suferit de pe urma inimidarii pe Internet; 9 elevi din 10 cunosc pe cineva care a suferit enorm din cauza ciber-intimidarii. Aceasta poate cunoaste multiple fatete: zonuri sau insulte ce sint lansate pe site-uri gen MySpace, Facebook sau Piczo, pe blog-uri sau pe chat-uri, pe MSN sau cu ajutorul mesajelor trimise pe telefoanele mobile. Intimidarea a existat dintotdeauna, dar in prezent a capatat noi forme ce actioneaza aproape continuu, urmarindu-l pe elev cu mult dupa orele de curs, practic ajungindu-i pina in intimitate -in fata calculatorului plasat, din nechibzuita, chiar in dormitorul copilului. Pe Internet elevii pot face, cu doar citeva fraze, un iad din viata unui coleg. Pozele sau mesajele de e-mail ii sint modificate prin inserarea unor texte tendentioase. Rautatile lansate pe Internet sint mai virulente decit amenintarile din curtea scolii. Anonimatul dat de calculator inlatura minima retinere pe care o persoana o poate avea in viata reala fata de posibilitatea ca cel supus intimidarii sa reactioneze si el. Pe Internet insa, acest minim bun-simt si minima empatie pot sa dispara.
Un caz trist este cel al unui elev de numai 13 ani din SUA care s-a sinucis neputind suporta rautatile propagate pe internet despre el. Abia dupa moartea sa parintii au descoprit calvarul pe care copilul il suporta zilnic din partea colegilor. In faza initiala colegii bietului copil au raspindit zvonul ca este homosexual. Apoi, fata pe care o iubea in secret l-a invitat in oras prin intermediul mesajelor e-mail, insa doar pentru a-l umili public in fata colegilor de scoala spunindu-i ca a vrut doar sa-si bata joc de el. Din pacate, copiii ezita adesea sa le spuna parintilor despre intimidarile la care sint supusi, de teama ca le va fi restrins accesul la calculator sau ca le va fi luat telefonul celular. Ei vor sa aiba acces la Internet, asa cum au si colegii lor.
SFATURI UTILE PENTRU PARINTI
In primul rind, parintii trebuie sa vorbeasca deschis cu copilul despre ce poate reprezenta folosirea fara rationament a Internetului, sa-i descrie riscurile la care se supune: -sa fie constienti ca ceea ce scriu pe Internet poate fi sau poate deveni public; – sa nu isi dea nimanui parola; – sa evite sa dea informatii personale; – sa foloseasca functia care permite blocarea unei persoane cu care nu doresc sa intre in legatura, sau care incearca sa il hartuiasca; – sa aiba o viata sociala in afara Internetului; – sa evite sa se razbune atunci cind sint intimidati si sa semnaleze astfel de acte imediat parintilor (sau profesorilor).
IMPORTANT: este de preferat sa instalati calculatorul copilului intr-un loc de trecere, unde micutul sa poata fi discret supravegheat! Nu uitati ca puteti controla accesarea diverselor site-uri, singurul ‘’efort’’ fiind acela de a instala programele concepute special in acest scop (parental control).
Articolele ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Integrarea in clasele obisnuite a copiilor aflati in dificultate
Tinind cont de aceste riscuri precum si de date statistice privind procentul persoanelor cu dificultati intelectuale (10-12%), federatia recomanda impunerea unui numar de maxim 2-3 elevi aflati in dificultate ce pot fi integrati in fiecare clasa, depasirea acestui prag insemnind un risc urias de com promitere a calitatii procesului de invatamint din acea clasa. In practica insa, se ajunge adesea la clase care au 7-8 elevi cu dificultati de diverse tipuri. Conform cifrelor detinute de ministerul Educatiei, numarul elevilor cu diverse handicapuri sau grade de dificultate in invatare a crescut cu 37% in ultimii 5 ani, ajungind de la aproape 68.000 in anul scolar 2001-2002, la peste 93.000 in 2006-2007. Propunerile Federatiei sindicatelor din invatamint risca sa provoace controversa in rindul parintilor elevilor cu handicap, majoritatea tinind la integrarea copiilor lor in clasele obisnuite. Pe de alta parte, profesorii au sentimente de frustrare si neputinta in fata integrarii masive in clasele obisnuite a acestor elevi. Cadrele didactice marturisesc ca adesea nu reusesc sa isi termine materia, mergind pina la cazuri in care pina la sfirsitul anului scolar se parcurge doar jumatate din programa. Trei sferturi dintre profesori considera ca integrarea elevilor in dificultate este impinsa prea departe. Scolile obisnuite, la care sint integrati majoritatea copiilor cu handicap, sint deja saracite de elevii mai dotati care se orienteaza fie spre unitatile private (in urma examenelor de selectie), fie spre cele publice cu clase internationale sau specializate in arta sau sport (admiterile fiind tot in urma examenelor). Asadar, in urma acestui exod si a primirii elevilor aflati in dificultate, unitatile obisnuite de invatamint obtin in medie rezultate slabe sau mediocre in clasamentul anual inter-scoli. ’’Jocuri’’ intre elevi si riscul transmiterii unor maladii grave Scoala Antoine-de-Saint-Exupéry din Saint-Léonard (Montreal) a fost recent tinta nemultumirii extreme a mai multor parinti. Acestia reclamau modul in care conducerea scolii a reactionat fata de ‘’jocul’’ inventat de 5 elevi: cine inteapa cu piuneze sau compas cit mai multi colegi. In cele citeva zile cit a durat acest ‘’joc’’, au fost intepati 26 de elevi. Initial, conducerea scolii nu a considerat ca este important sa ii anunte pe parinti de aparitia acestor probleme. Dupa ce parintii au aflat din presa despre ‘’jocul’’ la moda in scoala, cinci elevi vinovati au fost eliminati. Grav este ca tot din presa au aflat parintii si despre faptul ca unul dintre elevii intepati era purtator al virusului hepatitei B, existind riscul ca si alti copii intepati cu acelasi compas sau piuneza sa fie contaminati cu aceasta boala.
Scris de TITUS CRISTEA
Articolele publicate in ZIGZAG ROMAN-CANADIAN pot fi preluate numai cu conditia citarii sursei
Abandonul scolar si somajul cronic
Doar 15 % dintre someri sint responsabili de 41% din timpul acumulat in somaj. *Analfabetismul. Problema, arata statistici oficiale, nu este doar a tarilor subdezvoltate (10%) si nu apartine doar persoanelor in virsta. La nivelul provinciei Quebec se inregistreaza 1 milion de cazuri cu dificulta ti la scris si la citit, intre aceste persoane figurind si multi tineri. Asadar, fiti atenti la preocuparile extrascolare si la anturajul copilului! *Razboi declarat defilarii buricelor goale in mediul scolar. Posibilitatea introducerii uniformelor scolare (tricou/pulover alb lung si pantalon bleumarin) in West Island este avuta in vedere de comisarul scolar al zonei. Fost politist, acesta spune ca prin introducerea unei tinute mai putin golase s-ar putea elimina atit problemele tinerilor legate de hipersexualitate, cit si cele de taxaj.
