Desi amintirile din vacanta nu ne dau pace, este cazul sa privim atent anul scolar care abia a inceput. Mai ales ca revenirea copiilor, fie ei deja adolescenti, in bancile scolilor nu inseamna pentru parinti doar obligatia materiala de a le asigura rechizitele. Scoala inseamna mult mai mult din part ea parintilor: de la atentia ce trebuie acordata diferitelor stari emotionale prin care trec copiii, la verificarea anturajului acestora, tradat, cel mai adesea, de limbajul si atitudinea pe care incep sa le imprumute de la colegi sau din gasca.
Nu uitati ca semintele prind repede radacini, iar anumite trasaturi mai putin notabile de caracter si educatie vor fi greu de smuls din comportamentul viitorului adult. A acorda atentie formarii copilului nu inseamna ca sinteti un parinte pisalog sau invechit, ci ca sinteti asemenea gradinarului in a carui responsabilitate este cea mai importanta floare de pe intreaga planeta.
Pentru elevii mici, care abia acum fac cunostinta cu scoala, se recomanda asigurarea unui fel de mica prelungire a mediului de acasa in noul lor habitat: cutiuta in care isi ia gustarea sa fie una pe care si-a ales-o el, tot copilul fiind cel care isi pune in ea mincarea; poza preferata facuta in vacanta, daca tine s-o arate colegilor, nu va impotriviti. Apropo de colegi, cautati sa-i cunoasteti (chiar si pe parintii lor). Organizati o mica petrecere (ideal ar fi sa participe cit mai multi dintre colegi, insotiti de parinti). Nu trebuie sa va puneti casa la dispozitie pentru asta: gasiti un pretext placut pentru a-i invita intr-o zi insorita in parc, de exemplu la o intrecere.
Analizati cu obiectivitate comportamentul copilului dvs. atunci cind este in grup: da dovada de spirit de colegialitate sau dimpotriva, are tendinte egoiste? Cu ce tip de colegi relationeaza mai bine: cei exuberanti sau cei introvertiti, retrasi? Astfel veti afla care sint laturile mai putin consolidate ale omului in formare si-l veti putea ajuta sa si le fortifice. – Pentru parintii care se confrunta cu teribilismul copilului adolescent este cu atit mai importanta recomandarea cunoasterii grupului pe care il frecventeaza. Nu va opuneti sa primeasca vizita cite unui coleg sau prieten. Asa veti descoperi ce anturaj prefera, care sint subiectele lor de interes -si va veti putea pune semne de intrebare daca, in afara flecarelilor inerente virstei, subiecte importante nu le retin atentia: de la studiile pe care vor sa le urmeze in viitor, la puncte aspirationale privind cariera sau modul de a percepe viata. Observati atent care este bagajul lingvistic al copilului, mai ales la aceasta virsta: propozitiile scurte si frica sau neputinta de a construi o fraza mai lunga, lipsa cursivitatii ideilor expuse, sarirea fara noima de la un subiect la altul, preocuparea excesiva pentru bintuirea retelelor de socializare, incapacitatea de a avea atentie distributiva in favoarea concentrarii pe/la telefon, modul in care vorbeste cu prietenii (gesturi de suficienta, atitudine aroganta sau de subordonare) etc.
Chiar daca banuiti ca a inceput sa mai fumeze din cind in cind, psihologii arata ca nu este indicat sa-i permiteti sa faca acest lucru in fata dvs. pina nu va deveni cu adevarat un om deplin matur si responsabil; foarte important este deasemenea sa-i atrageti atentia sa multumesca atunci cind primeste ceva, mai ales din partea celor care nu fac parte din familie -acest elementar gest de buna-cuviinta va oglindi si educatia pe care ati stiut sa i-o dati si il va scuti in viata de foarte multe distantari facute de cei carora nu li s-a intors o politete. Chiar daca este adolescent, nu va limitati doar la a-l intreba ce lecturi face si daca si-a facut temele: observati cit de des il vedeti studiind si asternind pe hirtie temele scolare, verificati-i progresele. Iar daca acestea nu exista sau sint minime, explicati-i ca trebuie sa-si indeplineasca obligatiile fata de scoala si nu fata de gasca. In fond, grupul de prieteni poate astepta, nu insa si scoala. La copiii cu o fire mai rebela, ce nu acorda atentie studiului si au tendinta de a glumi pe seama unui tocilar, parintii au responsabilitatea de a le atrage atentia ca nu el, ci subiectul glumelor sale isi va croi in viata un drum respectat. Iar aroganta din citiva ani de adolescenta s-ar putea transforma in ani de complexe resimtite fata de un om realizat si respectat. Este extrem de important sa nu va fie teama sa-i atrageti copilului atentia asupra carentelor sale: daca veti tacea, pe considerentul absolut distructiv ca aveti un copil tare, nu sinteti nici parinti misto si nici cool, ci deveniti pe zi ce trece parinti care ii inchid propriului copil posibilitatea intrarii pe o usa dincolo de care se afla un drum mai lin pe muntele vietii.
IOANA PETRE
