O bună formă fizică este extrem de importantă pentru sănătate, dar iată că un grup de cercetători americani a pus la punct un test simplu, bazat pe folosirea unui covor rulant, în urma căruia reușesc să determine cu precizie mare dacă viața ne este în pericol în următorii 10 ani.
Testul cercetătorilor de la Johns Hopkins University (SUA) se numește FIT Treadmill Score și, în urma rezultatelor obținute la el, oamenii de știință reușesc să determine, pe baza unei formule inventate de ei, dacă în următorul deceniu viața ne este în pericol.
Acest test se efectuează cu ajutorul unui… “covor magic”, care îi ajută pe cercetători să studieze modul în care inima noastră reacționează în urma diverselor tipuri de eforturi. Practic, testul începe cu o “plimbare lentă”, după care aceasta devine din ce în ce mai rapidă și simultan crește și panta de mers – este ca și cum am merge pe o stradă de munte, din ce în ce mai abruptă. Ceea ce cercetătorii înregistrează este ritmul cardiac, pe măsură ce accelerăm pasul și înclinarea crește.
Formula matematică a fost pusă la punct studiindu-se, în perioada 1991-2009, circa 58.000 de persoane cărora în timpul testărilor li s-a înregistrat ritmul cardiac dar și alte eventuale simptome apărute: dureri toracice, probleme de respirație sau amețeli etc. Ulterior, toate datele au fost corelate cu ceea ce s-a întîmplat în timp celor supuși studiului și s-a constatat că mulți din cei care au decedat dezvoltaseră probleme cardiace. Și astfel a fost posibilă punerea la punct a “formulei magice” care leagă ritmul cardiac din timpul testului și consumul metabolic de speranța de viață. În formula descoperită de cercetătorii de la Johns Hopkins University și publicată elogios în Mayo Clinic Proceedings se ține cont și de vîrsta și sexul celui care efecteaza testul.
Consumul metabolic (MET) înregistează cantitatea de energie consumată de organism în timpul unui efort – cu cît o pantă este mai înclinată și pasul mai accelerat, MET și ritmul cardiac cresc.
Calculele sînt extrem de simple și rezultatul final este un număr ce oscilează între – 200 și + 200, un “indicativ” care reliefează riscul de a muri în următorii 10 ani din motive legate de problemele cardiace: de la o valoare mică, de + 2%, la una mare, de + 40%, înregistrată în cazurile grave.
Ușor de intuit, un risc crescut este legat de modul de viață pe care îl ducem: cei sedentari, cu greutate corporală crescută, în plus și fumători, sînt mai în pericol decît cei cu un stil de viață activ. Stresul este un alt factor de risc, dar este mai greu de evaluat. Totuși, acest test reușește să facă previziuni corecte chiar și în cazul celor sănătoși, care deocamdată nu au nici un simptom legat de o eventuală problemă la inimă.
Haitham Ahmed, cardiolog la Johns Hopkins și membru al echipei care a pus la punct testul, atrage și el atenția asupra importanței practicării unui sport pentru a ne îmbunătăți speranța de viață – aceasta rămîne singura modalitate relativ sigură de a ne prelungi viața.
Nu vă descurajați niciodată: o afecțiune cardiovasculară nu reprezintă o infirmitate, există programe de exerciții și activități fizice care ne pot ajuta. Odată cu venirea primăverii, pregătiți-vă pantofii de jogging și bicicleta – plăcerile petrecerii constante a unor ore în aer curat chiar ne pot salva viața!
Monique Jerome-Forget, fostă ministră a Finanțelor în Guvernul Quebec în perioada 2007-2009, precum și fostă președintă a Conseil du Tresor în Cabinetul Charest, a fost agresată sexual în anii ’80 chiar în biroul ei, de către un “ilustru personaj”, astăzi decedat.
Incidentul a avut loc înainte de perioada sa de ministeriat, dar și în acei ani Monique Jerome-Forget ocupa o poziție importantă în viața politică a provinciei Quebec, în calitate de PDG al Comisiei de Sănătate și Securitate a Muncii (CSST).
Potrivit confesiunilor făcute într-un interviu acordat Journal de Montreal, ea nu a divulgat atunci agresiunea sexuală, întrucît “era cuvîntul lui împotriva cuvîntului meu, iar el era un om foarte important, cunoscut și stimat. Dacă ar fi trăit, i-aș fi dezvăluit numele. Dar astăzi nu aș face decît rău copiilor săi. Probabil că oamenii vor spune că trebuia să fi avut curaj și s-o spun atunci, dar s-a întîmplat în anii ’80, într-un birou și nu pe stradă. (…) Întîmplarea depășește orice imaginație: eram la conducerea CSST, unul din organismele cele mai importante din Quebec, nu oricine putea să-mi solicite o întrevedere. Nu se poate spune că mă găseam într-o poziție de vulnerabilitate. Ca toți oamenii care au comis astfel de fapte, putea să doarmă liniștit știind că în acei ani femeile pe care le agresa vor păstra tăcerea. Am înțeles că mai făcuse astfel de fapte și cu alte femei, în mașină, cînd le conducea acasă după cîte o reuniune”, povestește fosta ministră în cartea sa biografică, în care mai apar numeroase alte surprinzătoare dezvăluiri din culisele politice ale acelor ani.
Cei care traversează granița Canada – Statele Unite vor fi verificați de ofițeri vamali americani, motivul fiind evitarea cozilor de la punctele de trecere a frontierei. O înțelegere în acest sens a fost semnată de reprezentanții guvernelor celor două state, care susțin că în paralel cu sporirea securității frontaliere vor fi create și locuri de muncă suplimentare. De fapt, un proiect pilot în acest sens se derulează în prezent în opt aeroporturi canadiene, inclusiv cel din Montreal, pasagerii cu destinația SUA fiind verificați de agenți vamali americani,
iar cînd ajung la destinație nu mai sînt supuși procedurilor vamale.
Acum însă, înțelegerea urmează să fie extinsă la punctele de intrare în cele două state atît terestre cît și maritime. Deocamdată, există mai multe semne de întrebare cu privire la punerea în aplicare a prevederilor documentului amintit. În primul rînd, pentru a intra în vigoare, acesta trebuie ratificat de Parlamentele celor două state – or, dacă în Canada acest lucru nu este dificil de realizat, în Camera Reprezentanților din Legislativul american se pot întîmpla surprize. Apoi, urmează o procedură extrem de anevoioasă în ceea ce privește implementarea infrastructurii pentru punctele de trecere terestre. Oficialii spun că pentru fiecare în parte vor fi discutate modalități de funcționare distincte, în funcție de fluxul de călători și de bunuri, fiind diferit de situația întîlnită în terminalele aeroportuare sau maritime.
Cum printre prevederile înțelegerii figurează și cea potrivită căreia ofițerii vamali ai celor două țări au dreptul să poarte arme pe teritoriul statului gazdă, opoziția neo-democrată din Parlamentul de la Ottawa și-a exprimat îngrijorarea. Pe de altă parte, documentul nu le oferă dreptul acestor angajați ai vămii să opereze arestări pe teritoriul statului gazdă, acesta revenind exclusiv forțelor de ordine locale.
Cu toate aceste “hopuri”, oficialii guvernamentali ai celor două părți semnatare speră că prin punerea în aplicare a noului acord, traficul terestru Canada – SUA să crească exponențial, mai ales că a cunoscut un declin considerabil din 2001 și pînă în prezent, datorită noilor măsuri de securitate la graniță operate de autoritățile americane. De exemplu, datele pentru 2014 arată că frontiera terestră pe direcția Nord-Sud a fost traversată de un număr de călători cu 34% mai mic decît în anul 2001.
Chiar și așa, granița dintre Canada și Statele Unite rămîne una din cele mai activ traversate frontiere din lume: zilnic, circa 400.000 de persoane trec dintr-o țară în alta, iar volumul trasfrontalier de bunuri și servicii depășește 2 miliarde dolari pe zi.
Vom încerca să lămurim acum ce se ascunde în spatele expresiei “a pune datoriile pe ipotecă”, pe care sigur că ați auzit-o. Mai pe românește, a plăti datorii personale (cărți și linii de credit, împrumuturi pentru mașină sau alte bunuri) cu bani împrumutați pe valoarea casei. Adică, de a transfera de fapt o datorie cu dobîndă mare (de regulă 10-20%) pe o datorie cu dobîndă mică (3-4%)
Împrumuturile acordate de bănci se împart în garantate și negarantate. Un împrumut garantat este cel pentru care există un bun care se poate reposeda în cazul neplății datoriei. Este cazul ipotecii pe o casă, a împrumutului pentru o mașină sau obiecte electrocasnice etc. În cazul unei case, banca poate ajunge la reposedare. În cazul bunurilor de valoare mai mică, cum ar fi electrocasnicele, costurile de reposedare mari și deprecierea bunului fac mai puțin probabilă reposedarea.
Un alt împrumut garantat este cartea de credit pentru care se face un depozit inițial, egal sau chiar mai mare decît limita de credit acordată. Dacă împrumutul nu poate fi rambursat, banca are de unde să-și recupereze banii.
Împrumuturile negarantate sînt majoritatea cărților și liniilor (marjelor) de credit personale, sau a împrumuturilor de studii. Nimic nu îi garantează băncii că va putea recupera banii împrumutați în situația în care clientul nu mai plătește. Astfel, riscul băncii se reflectă în dobînzile cărților de credit, care în general sînt mai mari decît ale ipotecilor sau împrumuturilor de mașină, de exemplu.
Da, există oferte la cărți de credit cu 0%, dar băncile reduc riscul de pierdere acordîndu-le numai clienților care au dovedit că sînt foarte atenți, adică au o istorie de credit bună.
Ipoteca imobiliară este un împrumut garantat printr-un imobil, de obicei un teren cu o casă. Evident, valoarea împrumutului nu poate depăși valoarea garanției!
Mai exact, conform legii canadiene, la cumpărarea unei case împrumutul nu poate depăși 95% din valoarea casei, ceea ce înseamnă că 5% din sumă trebuie pusă de către client. La cei 95% se adaugă și o primă de asigurare a ipotecii (tot prin lege, oferită de SCHL Société canadienne d’hypothèques et logement sau alte două companii private), egală cu 3,15% din suma împrumutată.
Au fost timpuri în care se putea obține o ipotecă fără avans, deci cu finanțare 100% de la bănci. Plus asigurarea deja menționată, deci împrumutul total era mai mare decît garanția.
Cum a fost posibil? Piața imobiliară era în acel moment în creștere, previziunile arătau că prețurile caselor vor continua să crească, deci și garanția odată cu ele. Această surprinzătoare flexibilitate nu a durat mult în Canada (doar doi ani, între 2006 și 2008), Guvernul federal dîndu-și seama de riscul ridicat, mai ales cu ocazia “bulei imobiliare” care era în plină “spargere” în SUA.
Dacă deja aveți o casă și doriți să împrumutați mai mulți bani (adică să refinanțați), legea limitează împrumutul la maxim 80% din valoarea casei.
Să revenim la afirmația inițială -“datoriile se pot pune pe ipotecă”- și să încercăm să aplicăm aceste reguli la două cazuri tipice:
1. Vreți să cumpărați o casă de 300.000 $, aveți cei 5% avans și datorii de 20.000 $. Împrumutul pe care îl puteți obține punînd avans 5% este cel maxim, respectiv 95%, ceea ce înseamnă că nu puteți adăuga pe ipotecă nici un dolar în plus. Ca să nu mai vorbim despre întreaga datorie de 20.000 $. Deci, în această situație nu puteți pune datoriile pe ipotecă!
2. Aveți deja o casă în valoare de 300.000 $, soldul curent al ipotecii este de 200.000 $ și aveți datorii de 20.000 $. Împrumutul maxim care se poate acorda este de 80% din 300.000 $, adică 240.000 $. Cum acum aveți datorie la bancă doar 200.000 $, mai aveți dreptul la încă 40.000 $, cu care puteți plăti datoriile și vă mai și rămîne.
Evident, toate acestea cu aprobarea băncii!
Refinanțarea se poate utiliza însă nu numai pentru achitarea de datorii, dar și pentru a folosi banii împrumutați pentru studii, pentru a investi, a renova sau pentru alte nevoi personale. Apelați la un specialist ipotecar pentru a găsi soluția în cazul dvs.
Riscul datorat scăderii piețelor financiare nu este același pentru toți cei care decid să economisească, incidența fluctuațiilor bursiere asupra portofoliului dumneavostră financiar depinzînd foarte mult de momentul în care acestea se produc. Să economisim în vederea pensionării este obiectivul nostru principal, însă riscurile pieței financiare nu sînt înțelese și acceptate la fel de toată lumea,
foarte puțini din cei care nu au încă vîrsta pensionării se gîndesc la acest risc, care poate fi totuși controlat într-o anumită măsură, dacă optați pentru soluțiile de plasament care țin cont de el.
În mod normal, după 20-30 de ani de economii conștiincioase, banii puși deoparte ajung la o valoare destul de ridicată pentru a ne asigura pensionarea fără emoții. Dar dacă portofoliul a generat un randament foarte prost în anii precedenți pensionării, activul care a fost economisit va fi redus și rămîn foarte puțini ani pentru a munci să recuperăm ceea ce s-a pierdut: o scădere a pieței financiare într-un moment nefavorabil ar putea să ne oblige să muncim mai mult decît ne-am fi planificat.
Asimetria de randament
Termenul financiar utilizat este acela de “asimetrie de randament”. Poate părea foarte complicat, dar de fapt este foarte simplu: o creștere a pieței financiare de 20% nu este la fel de avantajoasă ca o scădere de 20%! V-am pierdut?
Haideti să luăm un exemplu concret. Dacă o persoană care economisește și are un activ de 100.000 $ suferă o pierdere de 20 %, îi mai rămîn doar 80.000 $. Pentru a reveni la suma inițială de 100.000 $, va trebui să realizeze un randament de 25 %. Pentru un viitor pensionar, aceasta poate însemna că nu va mai avea timpul necesar să acopere diferența.
Pentru a ilustra cît mai bine incidența randamentelor asupra portofoliului de plasamente al unui particular, o să luăm exemplu unei persoane care dispune de 100.000 $, pe care vrea să îi investească pe 10 ani. În timpul fazei de acumulare (adică înainte de pensionare), randamentul varieză de la an la an. Spre exemplu, un an poate fi de +9 %, apoi de – 4 % în următorul an. Dacă randamenul mediu pe acești 10 ani este de 7 %, activul din portofoliu după 10 ani va fi majorat cu o sumă echivalentă la un randament anual de 7 %. Deci, putem trage concluzia că evoluția randamentelor nu are un impact asupra activului total în perioada de acumulare.
Este fals să vă încredeți în ideea că va fi același lucru și pe perioada pensiei. În momentul în care o persoană începe să primească un venit, randamentul va avea un impact important asupra activului total. Prin urmare, pierderile mari din primii ani de pensie pot cauza pierderi majore și ireparabile totalului din activ. Chiar dacă aceste randamente sînt parțial compensate prin creșterile de la an la an, în general pierderile nu mai pot fi recuperate. De aceea este foarte important să se facă o bună alegere a plasamentelor din care vor fi retrase rentele de pensie. O simplă scădere de nici 1 % pe piața financiară în perioada în care ați început să retrageți bani pentru pensie poate retranșa cu 1 pînă la 2 ani viața unui portofoliu de plasament.
O parte a problemei rezidă din maniera noastră de a alege plasamentele. Cîteodată ne vedem victime la mila piețelor bursiere, dar acest fapt este adevărat pînă la un anumit punct – căci există instrumente de plasament care vă pot permite să profitați de piețele în creștere și să fiți protejați în cazul scăderilor de piață.
Există anumite produse ale companiilor financiare care oferă persoanelor ce doresc să economisească în vederea pensionării, o protecție asupra fluctuațiilor bursiere pe perioada unui anumit număr de ani înainte și după momentul pensionării. Această protecție oferă o garanție a primelor, ceea ce înseamnă că veți putea obține un minim de 75 % sau chiar 100 % din sumele investite.
În anii ce precedă pensionarea puteți cere o revalorizare: pentru creșterile pieței, majorînd în acest fel valoarea garanției în momentul în care valoarea fondurilor este mai mare decît cea a garanției. Pentru anii de după pensionare, veți fi asigurați că primiți cel puțin sumele pe care le-ați investit. Cu alte cuvinte, aceste produse protejează o mare parte din activul pensionarilor în momentul în care vor exista scăderi importante ale piețelor financiare pe perioada pensionării.
Fiecare dintre noi trebuie să trăiască cu aceste riscuri legate de piața financiară și a fluctuațiilor bursiere, cît și cu amenințarea pe care o reprezintă acestea asupra planurilor noastre de pensie. Cu cît ne aflăm mai aproape de pensie, cu atît această amenințare este mai mare. Nu vă puteți permite să lăsați hazardul să vă decidă viitorul: este bine de știut că la ora actuală sînt plasamente ale căror garanții atenuează foarte mult aceste riscuri. Cea mai simplă soluție este aceea de a-i cere reprezentatului dvs. financiar informațiile necesare planificării unei pensionării liniștite.
Revenirea la echilibrul financiar după 6 ani de deficit, fără a se recurge la creșteri de taxe, impozite sau tarife – acestea sînt coordonatele proiectului de Buget 2015-2016 al provinciei Quebec, depus în Adunarea națională de ministrul de Finanțe Carlos Leitao. În linii mari, proiectul prevede ca principale măsuri: 1. Nici o altă majorare de impozit, taxe sau tarife în afara celor deja anunțate cu începere de la 1 aprilie, respectiv tarifele la energia electrică și la grădinițe. 2. Taxa pe sănătate se va diminua gradual, urmînd să dispară în
2019. Cei care acum plătesc 200 $ vor achita aceeași sumă și anul viitor, apoi 125 $ în 2017 și 80 $ în 2018. 3. Plan de scădere a impozitelor pentru contribuabili și întreprinderi, dar cu începere din 2016. Unele măsuri fiscale importante, inspirate din Raportul Godbout (prezentat pe larg în această pagină), vor fi aplicate începînd cu 2016. În vederea anihilării creșterilor de taxe și tarife din anii următori, Guvernul a anunțat că va crea în 2016 un “scut fiscal” – o noutate guvernamentală – sub formă de credite de impozit rambursabile, care să compenseze pierderile suferite de populație sau întreprinderi. Pentru contribuabili, impactul acestui plan va începe să se facă simțit din 2016-2017, cînd scăderea fiscalității la nivel general va fi de 141 milioane $ (2 miliarde $ pînă la sfîrșitul anului 2020). Întreprinderile vor beneficia de asemenea de o fiscalitate mai ușoară, cumulînd 504 milioane $ în următorii 5 ani, dintre care 31 milioane $ revin IMM-urilor. 4. Credit de impozit pentru lucrătorii vîrstnici. Avînd în vedere anticipata penurie de forță de muncă, Guvernul vrea să stimuleze amînarea momentului ieșirii la pensie prin acordarea unor avantaje fiscale: creditul de impozit, care poate atinge și 900 $/an și care în prezent se acordă începînd de la 65 de ani, va fi acordat de la 63 de ani. 5. Control foarte strîns al cheltuielilor guvernamentale. Aceasta este în esență măsura adoptată de Guvern pentru a echilibra bugetul fără a majora taxele sau impozitele: limitarea drastică a fondurilor destinate ministerelor, cele mai afectate fiind cele ale Sănătății și Educației. Majorările, față anul trecut, a bugetelor acestor ministere nu vor atinge nici măcar rata inflației.
În plus, în anii următori se va reorganiza semnificativ administrația guvernamentală, prin fuziuni, restructurări și desființări ale unor organisme. 6. Taxe la benzină mai mici în apropierea zonelor de frontieră. Se prevede ca stațiile de benzină situate la mai puțin de 5 km de frontiera cu SUA să plătească taxe pe benzină mai mici cu 12 cenți/litru, cu 8 c/l dacă se află între 5 și 15 km de graniță, respectiv cu 3 c/l între 15 și 20 km.
Reacţii
Partidele de opoziție au respins în bloc proiectul Legii Bugetului, considerînd inacceptabile compresiile din aparatul administrativ. “Vor fi mai puține servicii pentru populație”, susține un deputat PQ, în timp ce liderul CAQ, François Legault, spune că “echilibrul bugetar se face pe spinarea clasei mijlocii”. Și Françoise David, lider parlamentar QS, critică proiectul liberalilor: “Cu o simplă încurajare printr-o bătaie pe umăr, angajaților li se cere să lucreze mai mult și să cîștige mai puțin” – aluzie la viitoarele diminuări fiscale anunțate. “Bugetul are cîteva «bomboane», dar e plin de vești proaste, mai ales pentru femei”, a completat Françoise David. Sindicatele și reprezentanții ministerelor au reacționat dur, anunțîndu-se o primăvară agitată în plan social. “Sînt multe decepții legate de acest buget. Va fi multă furie, sumele anunțate pentru Sănătate, între altele, fiind foarte dezamăgitoare”, declară Mylène Boisvert, purtător de cuvînt al Solidarité Populaire Estrie.
Foto de Jean-Francois Briere: Nathalie Bondil (dir. MBAM) si Rene Rozon (fondatorul FIFA)
Puțin vizibil – pentru că “frigul nu ne lasă să ieșim” încă destul din casă, puțin vizibil – pentru că se adresează unui public interesat de arte, Festivalul Internațional al Filmului de Artă (F.I.F.A) este unul din evenimentele de succes de la Montreal.
Și dacă dăinuiește de 33 de ediții este pentru că în toți acești ani a fost poarta deschisă spre procesul de creație artistică. A fost și este una din manierele în care vedem artiștii “la lucru”, gata să ne dezvăluie sursele de inspirație, cum și ce gîndesc înainte să înceapă un tablou, un dans, un decor, cum se concretizează produsul artistic ce este expus publicului, ce și cum comunică artistul destinatarului creației sale.
În 1981, cînd actualul director René Rozon a fondat evenimentul, F.I.F.A. și-a propus să permită accesul publicului la cunoștințele despre artă, să permită artiștilor să se pună în valoare, să încurajeze aportul profesional al artiștilor la industria cinematografică națională și internațională. Dacă la prima ediție, care a avut loc sub egida Consiliului Internațional al Cinematografiei din Quebec și Televiziunea UNESCO, timp de cinci zile s-au prezentat la Muzeul de artă contemporană Montreal 50 de filme provenind din 12 țări, la împlinirea unui deceniu FIFA a prezentat 150 de filme din 24 de țări, în cinci locuri de difuzare. Iar la ediția de anul acesta, în perioada 19 – 29 martie, proiecțiile au fost organizate în 14 săli, cu participanți de pe toate continentele.
“Este stimulant să intri în universul unui artist, să te întrebi care este sensul Artei, unde este frumusețea și viața pe care o exprimă.Toți sîntem creatori, este suficient să privești copiii… Dar să te apropii de artiști prin intermediul filmelor festivalului este o experiență plină de surprize, fascinație și gîndire, de emoții și uneori de… libertate”, spune pe bună dreptate actorul quebechez James Hyndman.
Festivalul satisface curioșii, dar nu impune să ai cunoștințe – ci oferă posibilitatea să le dobîndești, fiind părtaș la cele 30 – 90 de minute de proiecție. Evenimente ca acest festival oferă întîlnirea cu diversitatea de stiluri, cu inovația în domeniul tehnologiei cinematografice. Nathalie Bondil, directoare si conservator-șef al Muzeului de arte de la Montreal, spune că F.I.F.A. “este o vitrină excepțională, la fel de prețioasă pentru oamenii de cultură care își multiplică an de an schimburile artistice, cît și pentru publicul care participă din ce în ce mai activ la discuții și alegerea noilor proiecte în artă”. Iar Phylis Lambert, directoarea fondatoare a Centrului canadian de arhitectură, reliefează că “F.I.F.A. a aprofundat gîndirea culturală montrealeză, îmbogățind maniera și capacitatea noastră de a ne uimi în fața elementulul artistic, arhitectural și urbanistic”.
De cîțiva ani, în cadrul acestui festival s-a născut o nouă platformă de colaborare între realizatorii și producătorii de film: Tîrgul Filmului de artă, care permite o legătură între creatori nu numai pe durata evenimentului, ci pe parcursul întregului an. Această platformă permite întîlniri și contacte pentru a favoriza noi idei și proiecte, dar și distribuția în întreaga lume a filmelor despre artă.
Un juriu exigent, un cîștig pentru public
Juriului Festivalului a fost prezidat in 2015 de Don Kent (Canada), susținut de producătoarea de film Jennifer Alleyn (Canada), scenaristul Camil Guichard (Franța), responsabila de programe SRF, Anita Hugi (Elveția), precum și de creatorul multimedia Raymond St-Jean (Canada). “Cu un asemenea juriu, F.I.F.A. nu poate decît să se mîndrească și vă asigur că alegerile nu pot fi decît spre binele artei și culturii”, a asigurat publicul René Rozon, directorul fondator al Festivalului, la începutul proiecțiilor de anul acesta. Purtătorul de cuvînt al evenimentului a fost Patrick Masbourian, animator la Radio-Canada.
Don Kent a intrat în lumea filmului documentar în 1968, cu producții pentru televiziunea scoțiană, formîndu-se la școala realizatorilor Claude Ventura și Maurice Dugowson,
iar specificul său profesional este de a capta imagini ale spectacolelor de operă sau balet. “Colecționează distincțiile” ce se acordă unui cineast îndrăgostit de artele scenei, se spune despre el. Surprinzător, în 2012, cu ocazia Jubileului de diamant al MS Elisabeta II-a, a realizat documentarul “Baladă pentru o regină”, în care arborează un punct de vedere egal față de monarhia și societatea britanică. La edițiile precedente ale Festivalului, ați putut vedea mai multe din creațiile sale: Kabuki-La voix du geste, Jiri Kylián – Mémoires d’oubliettes, Kodo – Au coeur des tambours du Japon. Jennfer Alleyn, născută în 1969, a studiat cinematografia la Universitatea Concordia din Montreal. Specializată în ziaristică și fotografie, în 1991 a fost selecționată dintre mii de candidați din Canada pentru a face La Course Destination: MONDE, cu Radio-Canada. A călătorit pe cinci continente, specializîndu-se în scurt-metrajul ce vorbește despre umanitate și sensibilitate artistică, despre rolul artei în societate – și a fost recompensată la Cannes și Montreal pentru creațiile sale. Dintre filmele ei, difuzate în America de Nord și Europa, cele mai cunoscute sînt L’Atelier de mon père, Dix fois Dix. Camil Guichard, prezent în competiții internaționale de scurt-metraj, este matematicianul care a renunțat la catedră pentru a deveni scenarist și realizator. Documentarele sale despre pictură, dans contemporan, teatru, sculptură și arhitectură au fost prezente la o bună parte din edițiile F.I.F.A. Le Saut de l’ange (cu Benoît Magimel), Nature & Nature, Denise René, Daniel Buren, Duane Michals – The Man Who Invented Himself, i-au adus disctincții ca realizator, dar Camil Guichard este și scenarist și scriitor apreciat atît în Europa cît și America de Nord. Anita Hugi și-a obținut în Elveția diploma universitară în critică și comunicare culturală și, înainte să devină responsabilă de programe săptămînale la televiziunea SRF din țara cantoanelor, a lucrat ca ziarist independent în presa scrisă și radio. Din 2005, ea a fost cea care a propus publicului elvețian filmele internaționale, cu precădere cele de artă. Și tot ea este responsabilă de programul online Neuland, care propune lunar un nou documentar despre artă. Raymond St-Jean este unul dintre cei mai cunoscuți creatori multimedia din lume. După studii la UQAM, și-a început cariera în industria videoclipurilor și scurt-metrajului, documentare și adaptări ale pieselor de teatru și spectacolelor coregrafice care l-au făcut din ce în ce mai cunoscut în Canada și străinătate – cele mai recente fiind Les trous du ciel, Une chaise pour un ange, Cabaret Neiges Noires, iar anul trecut Une chaise pour un ange a fost selecționat pentru Festivalul filmului independent de la Massachusetts și Document Art de la București. Are prețioase colaborări multimedia cu Cirque du Soleil, iar în prezent cu Biblioteca și Arhivele naționale Quebec în scenografierea expoziției L’univers de Michel Tremblay, ce va dura pînă în toamna viitoare, la biblioteca mare de la Berri-UQAM.
Unic în felul său în America de Nord, festivalul a reunit anul acesta peste 243 de filme sub semnături deja cunoscute și mai mult de 170 de profesioniști din lumea celei de a șaptea arte: Belgia, Franța, Portugalia, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, SUA, Canada și multe alte țări. Ca alegerea publicului să se facă mai ușor, festivalul a creat în programarea acestei ediții categoriile: arhitectură, arheologie, artă contemporană, artă și politică, arta circului, artă și știință, artă publică, benzi desenate.
Fascinante par filmele care ne prezintă detalii din cinema tocmai pentru că, în spatele imaginilor, culisele nu ne sînt accesibile, la fel ca și lumea dansului. Dar și mai atrăgătoare sînt documentarele care ne deschid porțile spre domeniul muzicii: cum au fost create anumite piese clasice ce se cîntă și azi cu succes, de ce unii compozitori au rămas aproape necunoscuți, de ce Maria Callas -“diva” operei- este și azi numita pe nedrept “tigroaică”, iar Renata Tebaldi, “înger”. Cum Simfonia Mileniului și cea de-a 17-a Simfonie portuară au fost create la Montreal și tocmai aici sînt cunoscute atît de puțin. Fără discuție, creatorii și regizorii celor mai reușite show-uri sînt conștienți că o împletire a elementului vizual cu cel sonor este cheia succesului, dar nu toți artiștii sînt “complecși”. Și atunci colaborarea lor dă rezultate surprinzătoare. Rari sint azi artiștii care se izolează azi în “turnul de fildeș”, așa cum era tiparul altor vremuri. Dar constatăm cu surpriză că și aceia despre care credeam asemenea lucruri nu erau chiar atît de rupți de lume, iar creațiile lor sînt răspunsuri cu talent sau orgoliu trimise unui coleg de breaslă. În același timp, este foarte interesant să constați că pe un film de artă de 90 de minute au lucrat ani de zile peste 50 de persoane, pentru ca afirmațiile făcute să fie valabile, logice în contextul culturii universale. Este o muncă de Sisif, uneori o ambiție de realizator, convins că scriitorul, compozitorul, pictorul sau artistul dat uitării merită să fie repus în lumină sau pe scara valorilor lumii. Fotografia, moda, sculptura și teatrul își au categoria distinctă în cadrul F.I.F.A. Artele mediatice sînt cele mai căutate de tineri – uimitoare evoluție, surprinzătoare cunoștințe, această categorie este rezultatul muncii creatorilor canadieni.
In Canada și Quebec există la ora actuală cele mai avansate curente de tehnologie cinematografică.
Ar fi păcat să nu profităm de proiecțiile pe care an de an ni le ocazionează acest festival de film, căci numai făcînd cunoștință cu creația artistică actuală putem compara valoarea ei și o putem situa, fără echivoc și cu mîndrie, pe primele locuri.
Guvernul Harper a cazut in urma motiunii Partidului Liberal Canada (PLC) sustinuta de celelalte partide din Opozitie. Motiunea nu a vizat proiectul de buget, ci pe probleme de etica.
In premiera in istoria Canadei, PLC acuza Guvernul federal de ofensa adusa Parlamentului prin refuzul de a dezvalui costurile exacte ale reformelor in domeniul Justitiei.
Totodata, Comitetul de proceduri intentioneaza acuzarea ministrului federal al Cooperarii Internationale, Bev Oda, pe motiv de informatii false furnizate Camerei Comunelor si unui comitet parlamentar, informatii ce vizau subventia acordata unui organism umanitar. In context, mai trebuie adaugate si acuzatiile aduse de Elections Canada unor inalti reprezentanti ai Partidului Conservator (printre care si doi senatori), privind violarea legii electorale in timpul campaniei electorale din 2006.
Chiar si in aceste conditii, va prezentam proiectul Buget Canada 2011-2012, tinind cont ca Partidul Conservator, care are sanse mari sa fie reales in urma acestor anticipate, nu va renunta la proiectiile sale bugetare, pe care ministrul federal de Finante, Jim Flaherty, le-a calificat drept rezonabile si prudente, menite sa stimuleze cresterea economica. Bugetul Canadei a fost calculat pe o crestere economica de 2,9%.
Principalele caracteristici
Nu cresc taxele sau impozitele pentru particulari. Bugetul federal nu prevede nici o crestere de taxe sau impozite pentru particulari. In schimb sint oferite o serie de stimulente financiare pentru ca persoanele ajunse la virsta pensionarii sa ramina integrate in piata muncii, dar si pentru cei care si-au pierdut locul de munca si beneficiaza de somaj.
Astfel, Ottawa prelungeste doua importante programe pilot: – cel referitor la acordarea posibilitatii somerilor de a obtine venituri suplimentare fara a pierde ajutorul de somaj – programul special implementat in 25 de regiuni in care rata somajului este mult mai ridicata decit media nationala. Conform acestui program, valoarea somajului se stabileste dupa un algoritm care avantajeaza beneficiarul, luindu-se in calcul veniturile lui din cele mai bine platite 14 saptamini din ultimul an de munca.
Alte masuri:
– renuntarea la impunerea unei virste obligatorii de pensionare pentru angajatii care lucreaza la un organism federal (banci, societati de stat, ministere)
– introducerea, cit mai repede posibil, a unui regim de pensii agreat colectiv – insa, pentru a fi aplicata, aceasta masura trebuie sa fie acceptata si de guvernele provinciale
– prelungirea programului ecoENERGIE Renovare-Case, prin care se acorda subventii de pina la 5.000 $ proprietarilor de imobile rezidentiale care efectueaza lucrari de renovare (schimbarea usilor sau ferestrelor cu modele eco-energetice, inlocuirea sistemului de incalzire sau de climatizare cu altele mai performante etc.)
Sprijin financiar pentru familii si virstnici. Printre masurile prevazute la acest capitol figureaza:
– marirea, de la 1 iulie, a Suplimentului de venit garantat (SRG) cu pina la 600 $/an
-in cazul unei persoane cu venituri mici, respectiv de pina la 840 $ -in cazul cuplurilor cu venituri mici
– relaxarea regulilor privind accesul persoanelor cu speranta de viata redusa la regimul inregistrat de economii-invaliditate (REEI)
– introducerea unui nou credit nerambursabil pentru cei admisibili care au in grija o persoana cu handicap, creditul acordindu-se si celor care au in grija sotul, sotia, sau un copil minor cu handicap; totodata, se prevede eliminarea pragului ce plafoneaza cheltuielile medicale admisibile la creditul de impozit
– introducerea unui nou credit de impozit pentru activitatile artistice ale copiilor, astfel incit parintii care isi dau copiii la cursuri de dans, muzica, sau de invatare a diferitelor arte beneficiaza de credite de pina la 500 $
– finantarea programului Noi Orizonturi, prin care virstnicii contribuie la activitati desfasurate in colectivitatile in care traiesc.
Incurajarea invatamintului si cercetarii stiintifice:
– studentii care vor sa lucreze pe durata cursurilor vor putea cistiga pina la 100 $/saptamina fara sa piarda bursa (in prezent venitul maxim este de 50 $/saptamina)
– ridicarea pragului maxim al venitului familial anual de la care un student la timp partial devine admisibil la bursa, reducindu-se totodata dobinda imprumutului pentru studii
– studentii canadieni care invata cel putin 3 saptamini la o universitate din afara tarii vor fi admisi la un credit de impozit pentru cheltuielile de scolarizare
– introducerea unui credit de impozit pentru cheltuielile cu examenele a caror absolvire permite obtinerea unui titlu profesional
– transformarea din imprumut in bursa a unei parti din suma lunara primita de studentii la Medicina (specializarea Medicina de familie) si a celor care urmeaza cursurile de infirmier, daca se vor stabili si vor practica aceste profesii in regiuni rurale indepartate de marile metropole. Astfel, absolventilor care se decid sa profeseze in zone indepartate li se vor sterge din datoria acumulata prin imprumuturile scolare cite 8.000 $/an, pina la un maxim de 40.000 $ -in cazul medicilor de familie, respectiv cite 4.000 $/an, pina la un maxim de 20.000 $ -in cazul infirmierilor
– infiintarea la nivel national a 10 Catedre de excelenta de cercetare si prelungirea finantarii pentru cercetare/dezvoltare in domeniile energii curate si eficienta energetica.
Datoria nationala. Desi va creste in valoare absoluta (de la 586 miliarde $ in 2011-2012 la 615 miliarde $ in 2013-2014), valoarea raportata la PIB se va diminua (de la 34,4% in acest an, la 32,7% peste 2 ani), ca urmare a cresterii economice si implicit a majorarii PIB.
Istoria uneia dintre cele mai celebre companii de circ din lume, Cirque du Solei, a început în 1984 în Quebec, cînd doi artiști de stradă, Guy Laliberté și Daniel Gauthier, au înființat o companie de spectacole de divertisment la Baie-Saint-Paul (regiunea Charlevoix). Astăzi, Cirque du Soleil este evaluat la 2 miliarde dolari, iar Guy Laliberté controlează 90 % din acțiuni, resatul de 10% fiind deținut de un consorțiu format din două întreprinderi din Dubai ce țin de societatea de investiții Dubai World.
Dar acum, Guy Laliberté este în tratative avansate pentru a vinde cea mai mare parte din acțiunile sale, cedînd în străinătate controlul Cirque du Soleil și intenționînd să păstreze doar 10 % din acțiuni.
Vestea a stîrnit reacții puternice -nu doar din punct de vedere economic, ci chiar și ca încărcătură emoțională – în Adunarea Națională a Quebecului, premierul Philippe Couillard lansînd un apel prin care îi solicită actualului proprietar majoritar să se asigure că atît sediul social al companiei va rămîne la Montreal, cît și desfășurarea activităților-cheie, inclusiv cele creatoare. În prezent, la cartierul general din Montreal al celebrei companii artistice lucrează 1.400 de persoane.
În apel, premierul Couillard i-a amintit fondatorului că întreprinderea quebecheză a fost puternic sprijinită financiar în anii de debut, cînd Guvernul René Levesque i-a acordat o subvenție de 1,5 milioane dolari: “Să ne amintim istoria de la debutul Cirque du Soleil, cînd Guvernul Quebec l-a susținut, deci contribuabilii. Fără să minimizez aspectul că este întreprinderea lui și că el este cel care face tranzacția, aș vrea să lansez acest apel. (…) Este unul din marii noștri antreprenori, o mare mîndrie pentru Quebec, pentru populație, pentru Guvern și pentru partidele politice de aici. Este foarte important nu doar ca sediul social să rămînă la Montreal, ci și activitățile-cheie, printre care și cele creative. (…) Lansez acest apel ca prim ministru, în numele quebechezilor, mai întîi pentru a-i spune cît de mîndri sîntem de Cique du Soleil și pentru a-i cere, și sînt sigur că o va face, să ia în considerare legătura importantă între quebechezi și Cirque du Soleil”.
Guvernul Quebec nu va interveni în negocieri și “nu are intenția de a naționaliza Cirque du Soleil”, a declarat ministrul Economiei, Jacques Daoust. Totuși, el a precizat că există “grupuri quebecheze serioase” implicate “de un timp” în tranzacție, printre care și Caisse de dépôt et placement: “Pot să vă spun, confidențial, că, de ceva timp, sînt quebechezi serioși «în inima» acestei tranzacții și că nu am așteptat telefonul oportunist al celor două partide de opoziție pentru a acționa în acest dosar”.
Aluzia se referă la intervenția din Parlament a purtătorului de cuvînd PQ în probleme de economie, Pierre Karl Péladeau, care a criticat atitudinea destinsă a liberalilor pe acest subiect: “De luni de zile Guvernul este la curent cu intenția fondatorului Cirque du Soleil de a vinde o mare parte din acțiunile sale. Procesul a ajuns pe ultimii kilometri. Tot timpul a fost liniște la Guvern”.
Vom vedea în curînd dacă apelul sentimental al premierului Couillard îl va influența pe Guy Lalilberté sau “quebechezii serioși” vor reuși să păstreze acțiunile majoritare la Montreal al excepționalului Cirque du Soleil, nu doar o emblemă a Quebecului ci Canadei…
Mulți membri ai comunității noastre se feresc să se împrumute sau să folosească cărțile ori liniile de credit pe care băncile le oferă, în special celor cu o istorie de credit foarte bună. După cîțiva ani de experiență canadiană, ajunși la o stabilitate profesională și financiară, poate este indicat să vă gîndiți la unele strategii de împrumut cu scopul de a vă majora patrimoniul. Vom vedea în continuare că există împrumuturi ce pot maximiza avantajele fiscale guvernamentale, cum este cel pentru REER (pensie) și pentru REEE (fondurile de studii pentru copii).
O mare parte din particulari cotizează puțin sau chiar deloc la un REER. Însă cum acest regim ar trebui să fie o sursă importantă de venituri la pensie, soluția împrumutului pentru REER poate fi una salvatoare. Strategia de a contracta un împrumut pentru a cotiza în REER devine avantajoasă în momentul în care utilizăm acești bani ca un complement de cotizare, adică persoana respectivă cotizează deja o anumită sumă în mod regulat. Este posibil ca acest împrumut să fie utilizat și pentru a efectua totalitatea contribuțiilor, dar în acest caz datoria devine mai greu de suportat.
Pentru ca această strategie să devină cît mai eficace, împrumutul trebuie rambursat în maxim 2 ani. Utilizarea unui împrumut suplimentar unei cotizații existente crește șansele de a obține o rambursare de la impozit și reduce astfel datoria finală (soldul după rambursarea de impozit). Pentru persoanele care au un venit mai mare și, implicit, o rată de impozitare mai mare, strategia devine și mai avantajoasă.
– De exemplu, o persoană care cotizează anual 5.000 $ în REER, are un retur de impozit de 2.400 $, dacă rata de impozitare este de 48%.
Dacă aceeași persoană ar cotiza 10.000 $ (împrumutîndu-se cu 5.000 $), economia de impozit ar fi de 4.800 $. Așadar, returul de impozit (4.800 $) plătește aproape integral împrumutul efectuat (5.000 $). Prin această strategie se poate dubla cotizația la REER în fiecare an.
În plus, instituțiile financiare oferă pentru împrumuturile în REER dobînzi foarte avantajoase.
O altă strategie interesantă se poate aplica în cazul contribuțiilor făcute în vederea acumulării de fonduri pentru studiile post-secundare ale copiilor. Ea se adresează în special părinților care au unul sau mai mulți copii cu vîrsta de peste 12 ani, adică se apropie de începerea studiilor post-secundare. Avantajul de care se folosește această strategie constă în primirea subvenției canadiane pentru economiile de studii (SCEE). Iată un exemplu în tabelul alăturat.
În plus, dacă un părinte ar folosi ambele strategii menționate (împrumut pentru REER și pentru REEE), valoarea fondului acumulat de copil la 17 ani ar fi semnificativ mai mare.
După rambursarea împrumutului, valoarea fondului este de aproximativ 23.000 $ (diferența dintre valoarea fondului minus rambursarea împrumutului, și dobînda compusă la împrumut, de aprox. 5 %). Prin adoptarea acestei strategii, fondul de studii al copilului este mai mare cu aproape 6.000 $. Printre avantajele împrumutului REEE se numără majorarea cotizațiilor fără a se cheltui bani suplimentar, creșterea randamentului REEE datorită diferitelor subvenții, recuperarea subvențiilor neutilizate și capitalizarea venitului în afara impozitului.
Aplicată cu inteligență, strategia acestor împrumuturi poate crește cu adevărat valoarea patrimoniului. În plus, apelînd la sfaturile profesionale ale unui consilier financiar reduceți riscurile unui eșec, așa încît este recomandat să-l contactați înainte de a trece la acțiune.
Stimate cititor, confidențialitatea ta este importantă pentru noi. Site-ul ZigZag Român-Canadian folosește "cookie" pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe site-ul nostru, pentru a se integra cu reţele de socializare şi pentru a afişa reclame relevante pentru interesele tale.
O bună formă fizică este extrem de importantă pentru sănătate, dar iată că un grup de cercetători americani a pus la punct un test simplu, bazat pe folosirea unui covor rulant, în urma căruia reușesc să determine cu precizie mare dacă viața ne este în pericol în următorii 10 ani.
Monique Jerome-Forget, fostă ministră a Finanțelor în Guvernul Quebec în perioada 2007-2009, precum și fostă președintă a Conseil du Tresor în Cabinetul Charest, a fost agresată sexual în anii ’80 chiar în biroul ei, de către un “ilustru personaj”, astăzi decedat.
